Cartea a doua a lui SamuelSau „CARTEA A DOUA A ÎMPĂRAŢILOR“

Capitolul 14

Femeia din Tecoa la David

1. Şi Ioab, fiul Ţeruiei, a înţeles că inima împăratului tânjea după* Absalom.

2. Şi Ioab a trimis la Tecoa* şi a luat de acolo o femeie înţeleaptă şi i-a zis: „Fă-te că jeleşti, te rog, şi îmbracă-te* cu haine de doliu şi nu te unge cu untdelemn, ci fii ca o femeie care de multe zile jeleşte după un mort.

3. Şi intră la împărat şi vorbeşte-i după cuvântul acesta“. Şi Ioab i-a spus* ce trebuia să spunăLit. „a pus cuvintele în gura ei“.

4. Şi femeia din Tecoa i-a vorbit împăratuluiSau „a venit la împărat“ şi a căzut* cu faţa la pământ şi a făcut o plecăciune şi a zis: „Salvează-mă*, o, împărate!“

5. Şi împăratul i-a zis: „Ce ai tu?“ Şi ea a răspuns: „Cu adevărat, sunt o femeie văduvă* şi soţul meu a murit.

6. Şi roaba ta avea doi fii; şi s-au certat amândoi la câmp şi nu era nimeni între ei să-i scape; şi unul a lovit pe celălalt şi l-a ucis.

7. Şi, iată, toată familia s-a ridicat împotriva roabei tale, iar ei spun: «Dă-l pe cel care l-a ucis pe fratele său, ca să-l omorâm pentru* viaţa fratelui său, pe care l-a ucis, şi să-l nimicim şi pe moştenitor!» Şi astfel ei ar stinge tăciunele care mi-a rămas şi nu vor lăsa soţului meu nici nume, nici rămăşiţă pe faţa pământului“.

8. Şi împăratul a zis femeii: „Du-te acasă şi voi porunci pentru tine“.

9. Şi femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea*, domnul meu, împărate, să fie nelegiuirea şi asupra casei tatălui meu, şi împăratul* şi tronul său să fie fără vină“.

10. Şi împăratul a zis: „Pe cel care-ţi va zice ceva, adu-l la mine, şi nu te va mai atinge“.

11. Şi ea a zis: „Să-şi aducă aminte împăratul, te rog, de Domnul Dumnezeul tău, ca răzbunătorul* sângelui să nu mai mărească prăpădul şi să nu nimicească ei pe fiul meu“. Şi el a zis: „Viu este Domnul, că nu va cădea la pământ un fir de păr* al fiului tău“.

12. Atunci femeia a zis: „Te rog, să vorbească roaba ta un cuvânt către domnul meu, împăratul“. Şi el a zis: „Vorbeşte“.

13. Şi femeia a zis: „Pentru ce dar ai gândit un asemenea lucru împotriva poporului* lui Dumnezeu? Şi împăratul spune cuvântul acesta ca un vinovat, pentru că împăratul nu aduce din nou înapoi pe cel pe care l-a alungat*.

14. Pentru că vom muri* şi suntem ca apa vărsată pe pământ care nu se mai poate aduna. Şi Dumnezeu nu ia viaţa*, ci face planuri, încât cel alungat* să nu rămână înlăturat de la El.

15. Şi acum, dacă am venit să spun acest cuvânt domnului meu, împăratul, este pentru că poporul m-a înspăimântat şi roaba ta a zis: «Să vorbesc acum împăratului; poate că împăratul va împlini cuvântul roabei sale.

16. Pentru că împăratul va asculta pe roaba sa, ca s-o scape din mâna omului care caută să ne nimicească, pe mine şi pe fiul meu, împreună, din moştenirea* lui Dumnezeu».

17. Şi roaba ta a zis: «Să fie, te rog, cuvântul domnului meu, împăratul, spre odihnă, pentru că domnul meu, împăratul, este ca un îngerSau „mesager“* al lui Dumnezeu, ca să deosebească* binele şi răul. Şi Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine!»“

18. Atunci împăratul a răspuns şi a zis femeii: „Să nu-mi ascunzi, te rog, cuvântul de care te voi întreba“. Şi femeia a zis: „Să vorbească, te rog, domnul meu, împăratul“.

19. Şi împăratul a zis: „Este mâna lui Ioab cu tine în toate acestea?“ Şi femeia a răspuns şi a zis: „Viu este sufletul tău, domnul meu, împărate, nimeni nu se poate abate nici la dreapta, nici la stânga, de la toate câte a vorbit domnul meu, împăratul; pentru că robul tău, Ioab, el mi-a poruncit şi el a pus* toate aceste cuvinte în gura roabei tale.

20. Ca să dea o altă înfăţişare lucruluiSau „Ca să dea această întorsătură vorbei“ a făcut robul tău, Ioab, lucrul acesta. Şi domnul meu este înţelept*, ca înţelepciunea unui îngerSau „îngerului“ al lui Dumnezeu, ca să ştie tot ce este în ţarăSau „pe pământ““.

Absalom iertat şi adus înapoi

21. Şi împăratul a zis lui Ioab: „Iată, acum am făcutSau „ai făcut“ lucrul acesta; mergi deci şi adu înapoi pe tânărul Absalom!“

22. Şi Ioab a căzut cu faţa la pământ şi a făcut o plecăciune şi l-a binecuvântat pe împărat. Şi Ioab a zis: „Astăzi robul tău cunoaşte că am căpătat favoare în ochii tăi, domnul meu, împărate! Pentru că împăratul a împlinit cuvântul robului său“.

23. Şi Ioab s-a ridicat şi a mers la Gheşur* şi l-a adus pe Absalom la Ierusalim.

24. Şi împăratul a zis: „Să se întoarcă acasă la el şi să nu-mi vadă* faţa“. Şi Absalom s-a întors acasă şi n-a văzut faţa împăratului.

25. Şi în tot Israelul nu era bărbat ca Absalom atât de lăudat pentru frumuseţea lui. Din talpa* piciorului său şi până în creştetul capului său nu era nici un cusur în el.

26. Şi, când îşi tundeaSau „rădea“ capul (şi îl tundea la fiecare sfârşit de an, pentru că părul era greu pe el, de aceea îl tundea), părul capului său cântărea două sute de sicli, după greutatea împăratului.

27. Şi lui Absalom i s-au născut* trei fii şi o fiică, al cărei nume era Tamar; ea era o femeie frumoasă la chip.

28. Şi Absalom a locuit doi ani în Ierusalim şi n-a văzut* faţa împăratului.

29. Şi Absalom a trimis după Ioab, ca să-l trimită la împărat, dar Ioab n-a vrut să vină la el. Şi a trimis din nou, a doua oară, şi n-a vrut să vină.

30. Şi Absalom a zis slujitorilor săi: „Vedeţi, ogorulLit. „partea“ lui Ioab este lângă al meuLit. „la îndemână“ şi are orz acolo; mergeţi şi puneţi-i foc“. Şi slujitorii lui Absalom au pus foc ogorului.

31. Atunci Ioab s-a ridicat şi a venit la Absalom acasă şi a zis: „De ce au pus foc slujitorii tăi ogorului meu?“

32. Şi Absalom a răspuns lui Ioab: „Iată, am trimis la tine, zicând: «Vino aici, ca să te trimit la împărat, să-i zici: «De ce am venit din Gheşur? Mai bine era pentru mine să fi fost tot acolo!» Şi acum, aş vrea să văd faţa împăratului; şi dacă este nelegiuire* în mine, să mă ucid㻓.

33. Şi Ioab a venit la împărat şi i-a spus. Şi împăratul l-a chemat pe Absalom şi el a venit la împărat şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea împăratului. Şi împăratul l-a sărutat* pe Absalom.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)