şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
2. Ea se aşează sus pe înălţimi,
afară pe drum, la răspîntii,
3. şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii,
la intrarea porţilor:
4. „Oamenilor, către voi strig,
şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu .
5. Învăţaţi-vă minte, proştilor,
şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
6. Asculaţi, căci am lucruri mari de spus,
şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
7. Căci gura mea vesteşte adevărul,
şi buzele mele urăsc minciuna!
8. Toate cuvintele gurii mele sînt drepte,
n-au nimic neadevărat nici sucit în ele.
9. Toate sînt lămurite pentru cel priceput,
şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.
10. Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul,
şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.
11. Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele,
şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
12. Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea,
şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13. Frica de Domnul este urîrea răului;
trufia şi mîndria, purtarea rea
şi gura mincinoasă, iată ce urăsc eu.
14. Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.
15. Prin mine împărăţesc împăraţii
şi dau voivozii porunci drepte.
16. Prin mine cîrmuiesc dregătorii,
şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.
17. Eu iubesc pe ceice mă iubesc,
şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.
18. Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
19. Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat,
şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20. Eu umblu pe calea nevinovăţiei,
pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21. ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc,
şi să le umplu visteriile.