1. Şi Debora şi Barac, fiul lui Abinoam, au cântat* în ziua aceea, zicând:

2. Pentru că acei conducători* au condus în Israel,

pentru că poporul s-a oferit* de bunăvoie,

binecuvântaţi pe Domnul!

3. Ascultaţi*, împăraţilor! Plecaţi urechea, căpeteniilor!

Eu, eu voi cânta* Domnului;

voi face o cântare de laudă Domnului Dumnezeului lui Israel.

4. Doamne*, când ai ieşit Tu din Seir,

când ai înaintat din câmpiile Edomului,

pământul* s-a cutremurat şi cerurile au picurat,

da, norii au picurat apă.

5. Munţii* s-au zguduitSau „s-au topit“ înaintea feţei Domnului,

Sinaiul* acela, înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.

6. În zilele lui Şamgar*, fiul lui Anat, în zilele Iaelei*,

căile* erau neumblate şi călătorii pe drumuri mari umblau pe căi strâmbe.

7. ConducătoriiLit. „Satele“ au încetat în Israel,

au încetat până m-am ridicat eu, Debora,

până m-am ridicat eu, o mamă* în Israel.

8. Îşi alegeau dumnezei* noi; atunci războiul era la porţi.

Nu se vedea* nici scut nici suliţă la patruzeci de mii în Israel.

9. Inima mea este pentru căpeteniile lui Israel, care s-au oferit* de bunăvoie pentru popor.

Binecuvântaţi pe Domnul!

10. Voi, care încălecaţi* pe măgăriţe albe, care şedeţi pe covoare şi care umblaţi pe drum, cântaţiSau „cugetaţi“, „meditaţi“*!

11. Din cauza glasului celor care împart prada în mijlocul adăpătoarelor*,

acolo istorisesc ei dreptateaLit. „dreptăţile“* Domnului,

dreptatea cârmuirii Sale către satele Sale în Israel.

Şi poporul Domnului a coborât la porţi.

12. Trezeşte-te*, trezeşte-te, Debora! Trezeşte-te, trezeşte-te, rosteşte o cântare!

Ridică-te, Barac, şi du robia* ta roabă, fiu al lui Abinoam!

13. Apoi coboară, tu, rămăşiţă de oameni măreţi*, ca popor al Său.

Doamne, coboară cu mine în mijloculSau „împotriva“ vitejilor.

14. Din Efraim sunt cei a căror rădăcinăSau „scaun“ este înSau „împotriva lui“ Amalec*.

După tine era Beniamin între popoarele tale!

Din Machir* au coborât căpeteniiSau „legiuitori“

şi din Zabulon cei care mânuiau toiagul conducătoruluiSau „scribului“.

15. Şi căpeteniile lui Isahar erau cu Debora;

şi Isahar, ca şi Barac*;

au fost trimişi în vale la picioarele* lui;

la pâraiele lui Ruben au fost mari hotărâri ale inimii.

16. De ce ai rămas între staule*,

ca să auzi fluierăturile turmelor?

La pâraiele lui Ruben au fost mari sfătuiri ale inimii!

17. Galaadul* a rămas dincolo de Iordan;

şi Dan, pentru ce a rămas lângă corăbii?

Aşer* a stat pe ţărmul mărilor

şi a rămas în văile sale.

18. Zabulon* este un popor care şi-a primejduit viaţa până la moarte;

asemenea şi Neftali, pe înălţimile câmpului.

19. Împăraţii* au venit, s-au luptat.

Atunci împăraţii Canaanului s-au luptat

în Taanac*, lângă apele Meghidoului;

dar n-au luat pradă* de argint.

20. Din ceruri* se lupta,

de pe cărările lor, stelele s-au luptat cu Sisera.

21. Râul Chişon* i-a măturat,

vechiul râuSau „râul luptelor“, râul Chişon!

Ai călcat* puterea în picioare, suflete al meu!

22. Atunci copitele cailor* s-au lovit de goana,

de goana puternicilor lor.

23. Blestemaţi Merozul, zice Îngerul Domnului;

blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui,

pentru că ei n-au venit* în ajutorul Domnului,

în ajutorul* Domnului printre viteji*.

24. Binecuvântată să fie mai presus de femei Iael*, soţia lui Heber chenitul,

binecuvântată* mai presus de femeile care stau în cort!

25. El a cerut* apă, ea i-a dat lapte;

în potirul celor măreţi ea i-a adus smântână.

26. Ea şi-a întins mâna* spre ţăruş

şi dreapta ei spre ciocanul lucrătorilor

şi a lovit cu ciocanul pe Sisera, i-a zdrobit capul,

a sfărâmat şi i-a străpuns tâmpla.

27. El s-a ghemuit la picioarele ei, a căzut, s-a întins jos;

s-a ghemuit la picioarele ei, a căzut.

Unde s-a ghemuit, acolo a căzut nimicit.

28. Mama lui Sisera se uită pe fereastră

şi strigă printre zăbrele:

«Pentru ce întârzie carul lui să vină?

Pentru ce zăboveşte tropotul carelor sale?»

29. Cele înţelepte dintre doamnele ei răspund

şi ea îşi răspunde singură:

30. «N-au găsit ei, n-au împărţit ei prada,

o fată, două fete de fiecare cap de bărbat?

Pradă* de veşminte vopsite pentru Sisera,

pradă de veşminte vopsite, brodate;

veşminte vopsite, brodate pe ambele părţi pentru gâtul prădătoruluiSau „prăzii“!»

31. Aşa* să fie nimiciţi toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne!

Iar cei care Te iubesc să fie ca răsăritul* soarelui în puterea* sa!“

Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani.