Epistola întâi către Corinteni

Capitolul 15

Învierea lui Isus

1. Şi vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care* v-am vestit-o, pe care aţi şi primit-o*, în care şi staţi,

2. prin* care şi sunteţi mântuiţi (dacă ţineţi cu tărie cuvântul pe care vi l-am vestitVestit ca evanghelie), afară numai dacă n-aţi* crezut în zadar.

3. Pentru că v-am* dat întâi ce* am şi primit: că* Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

4. şi că a fost înmormântat; şi că* a înviat a treia zi, după Scripturi;

5. şi* că S-a arătat lui Chifa, apoi celor* doisprezece.

6. Apoi S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi trăiesc până acum, iar unii au şi adormit.

7. După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor* apostolilor.

8. Şi, la urma* tuturor, ca unei stârpituri, mi S-a arătat şi mie.

9. Pentru că eu sunt cel mai* neînsemnat dintre apostoli, eu, care nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am* persecutat Adunarea lui Dumnezeu.

10. Dar prin* harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ci am* lucrat mult mai mult decât ei toţi; dar* nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.

11. Deci, fie eu, fie ei, noi aşa predicăm şi voi aşa aţi crezut.

Învierea morţilor

12. Iar dacă se predică despre Hristos că a fost înviat dintre morţi, cum spun unii dintre voi că nu este înviere a morţilor?

13. Iar dacă nu este înviere a morţilor, nici* Hristos nu a fost înviat.

14. Iar dacă Hristos nu a fost înviat, atunci, în adevărUnele ms. omit „în adevăr“, zadarnică este şiUnele ms. omit predicarea noastră şi zadarnică şi credinţa voastră.

15. Şi suntem găsiţi şi martori falşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit* cu privire la Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe care nu L-a înviat, dacă, în adevăr, morţii nu înviază.

16. Pentru că, dacă morţii nu înviază, nici Hristos nu a fost înviat.

17. Iar* dacă Hristos nu a fost înviat, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre;

18. atunci, în adevărUnele ms. omit „în adevăr“, şi cei care au adormit în Hristos sunt pierduţi.

19. Dacă* numai în viaţa aceasta avem speranţă în Hristos, suntem mai nenorociţi decât toţi oamenii.

20. Dar acum, Hristos* a fost înviat dintre morţi, Unele ms. ad. „a devenit“cel dintâi rod* al celor care au adormit.

21. Pentru că, întrucât prin* om este moartea, prin* om şi învierea morţilor.

22. Pentru că, după cum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos, toţi vor fi făcuţi vii,

23. dar fiecare* la rândul lui: cel dintâi rod, Hristos, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui;

24. atunci va fi sfârşitul, când El va da Împărăţia* Celui care este Dumnezeu şi Tată, când va fi desfiinţat orice stăpânire şi orice autoritate şi putere.

25. Pentru că El trebuie să împărăţească până* va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

26. Cel din urmă vrăjmaş* desfiinţat va fi moartea.

27. Pentru că El „a* supus toate sub picioarele Lui“. Dar, când spune că toate au fost supuse, se înţelege că în afară de Cel care I-a supus toate.

28. Dar, când* Îi va supune toate, atunci şi* Fiul Însuşi va fi supus Celui care I-a supus toate, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

29. Altfel, ce vor face cei care sunt botezaţi pentru ceiSau „în locul celor“ morţi, dacă morţii nu înviază nicidecum? De ce mai sunt botezaţi pentru eiUnele ms. „pentru cei morţi“?

30. De ce* suntem şi noi în primejdie în fiecare ceas?

31. Pentru lauda* cu voi, pe care o am în Hristos Isus, Domnul nostru, zilnic* mor.

32. Dacă, vorbind în felul omului, m-am* luptat cu fiarele în Efes, ce-mi foloseşte? Dacă morţii nu înviază, „să* mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri“.

33. Nu vă amăgiţi: Tovărăşiile* rele strică obiceiurile bune!

34. Treziţi-vă* cum se cuvine şi nu păcătuiţi! Pentru că* unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu: spre* ruşinea voastră vorbesc.

35. Dar va spune cineva: „Cum* înviază morţii? Şi cu ce trup vin ei?“

36. Nebunule, ce* semeni tu nu este adus la viaţăNu este făcut viu, dacă nu moare;

37. şi ce semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un simplu grăunte, poate de grâu sau de altceva din celelalte;

38. şi Dumnezeu îi dă un trup, după cum a vrut, şi fiecăreia dintre seminţe, propriul ei trup.

39. Nu orice carne este aceeaşi carne, ci unaLit. „alta“ Unele ms. ad. „este carne“a oamenilor, şi altă carne este a animalelor, şi altaUnele ms. ad. „carne“ a păsărilor, şi alta a peştilorUnele ms. inversează „păsărilor“ cu „peştilor“.

40. Şi sunt trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar una este gloria celor cereşti şi alta a celor pământeşti;

41. una este gloria soarelui şi alta gloria lunii, şi alta gloria stelelor; pentru că o stea se deosebeşte în glorie de altă stea.

42. Aşa* este şi învierea morţilor. Este semănat în putrezire, înviază în neputrezire;

43. este* semănat în dezonoare, înviază în glorie; este semănat în slăbiciune,

44. înviază în putere; este semănat trup naturalLit. „sufletesc“, înviază trup spiritual: dacăUnele ms. omit este trup naturalLit. „sufletesc“, este şi unulUnele ms. „un trup“ spiritual.

45. Aşa şi este scris: „Cel dintâi om, Adam, a devenit* un suflet viu“; cel din urmă Adam*, un duh* dătător de viaţă.

46. Dar întâi nu este cel spiritual, ci cel naturalLit. „sufletesc“; apoi cel spiritual;

47. cel* dintâi om este din pământ, făcut din ţărână; al* doilea om, Unele ms. ad. „Domnul,“ din cer.

48. Asemenea celui din ţărână, aşa sunt şi cei din ţărână; şi asemenea* Celui ceresc, aşa sunt şi cei cereşti;

49. şi, după cum* am purtat chipul celui din ţărână, vom* purta şi chipul Celui ceresc.

50. Dar aceasta spun, fraţilor, că nu pot carnea* şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, nici putrezirea nu moşteneşte neputrezirea.

Victoria asupra morţii

51. Iată, vă spun o taină: nu* toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi,

52. într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Pentru că trâmbiţa* va suna şi morţii vor învia nesupuşi putreziriiLit. „nepieritori“ şi noi vom fi schimbaţi.

53. Pentru că putrezirea aceasta trebuie să se îmbrace în neputrezire şi ceea ce* este muritor să se îmbrace în nemurire.

54. Dar când putrezirea aceasta se va îmbrăca în neputrezire şi ceea ce este muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi împlinit cuvântul scris: „Moartea* a fost înghiţită de victorie“.

55. „Unde îţi este boldulŢepuşă cu care se mânau vitele, moarte? Unde îţi este victoria, moarteUnele ms. „Locuinţă a morţilor“*?Unele ms. schimbă ordinea întrebărilor

56. Dar boldul morţii este păcatul, şi puterea* păcatului, legea;

57. dar* mulţumiri fie lui Dumnezeu, care* ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Hristos.

58. De aceea*, fraţii mei preaiubiţi, fiţi tari, neclintiţi, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, ştiind că* osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)