1. Iar despre* cele jertfiteLit. „înjunghiate“ idolilor ştim (pentru că toţi avem cunoştinţă*: cunoştinţa* îngâmfă, dar dragostea zideşte.

2. Unele ms. ad. „Dar“Dacă* cineva gândeşte că ştie ceva, încăUnele ms. omit nu cunoaşte nimic cum trebuie să cunoască;

3. dar dacă cineva Îl iubeşte pe Dumnezeu, este* cunoscut de El),

4. deci despre mâncarea celor jertfite idolilor ştim că, în lume, un idol* nu este nimic şi* că nu este altUnele ms. omit Dumnezeu decât numai Unul singur.

5. Pentru că, şi dacă sunt aşa-numiţi* „dumnezei“, fie în cer, fie pe pământ (ca şi cum ar fi mulţi „dumnezei“ şi mulţi „domni“),

6. totuşi pentru noi* este un singur Dumnezeu: Tatăl, din* care sunt toate, şi noi pentru El, şi* un singur Domn: Isus Hristos, prin* care sunt toate, şi noi prin El.

7. Dar cunoştinţa nu este în toţi; ci unii, până acum, cu conştiinţa idoluluiUnele ms. „fiind obişnuiţi cu idolul“, mănâncă dintr-un lucru ca jertfit idolilor; şi conştiinţa* lor, fiind slabă, se întinează.

8. Dar nu mâncarea* ne apropieUnele ms. „ne va apropia“ de Dumnezeu; Unele ms. ad. „pentru că“ şi pun propoziţia afirmativă înaintea celei negativenici dacă nu mâncăm, nu avem lipsă, nici dacă mâncăm, nu câştigăm ceva.

9. Luaţi seama* însă ca nu cumva această libertateSau „autoritate“ a voastră să fie un prilej de poticnire* pentru cei slabi.

10. Pentru că, dacă te va vedea cineva pe tine, care ai cunoştinţă, stând la masă într-un templu de idoli, conştiinţa* lui, fiind slabă, nu va fi încurajată să mănânce cele jertfite idolului?

11. ŞiUnele ms. „Deci“ sau „Pentru că“ cel slab, fratele pentru care a murit Hristos, va pieri prin* cunoştinţa ta.

12. Şi astfel*, păcătuind împotriva fraţilor şi rănind conştiinţa lor slabă, păcătuiţi împotriva lui Hristos.

13. De aceea, dacă* o mâncare face pe fratele meu să se poticnească, nu voi mânca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să se poticnească.