Epistola întâi către Corinteni

Capitolul 14

Vorbirea, rugăciunea şi cântarea în adunare

1. Urmăriţi* dragostea şi râvniţi cele spirituale, dar* mai ales să profeţiţi.

2. Pentru că cine vorbeşte* într-o limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; pentru că nimeni nu înţelegeLit. „nu aude“; dar, în duh, el vorbeşte taine.

3. Însă cine profeţeşte vorbeşte oamenilor spre zidire şi încurajare şi mângâiere.

4. Cine vorbeşte într-o limbă se zideşte pe sine; dar cine profeţeşte zideşte adunarea.

5. Iar eu doresc ca toţi să vorbiţi în limbi, dar mai ales să profeţiţi. DarUnele ms. „Pentru că“ cine profeţeşte este mai mare decât cine vorbeşte în limbi, afară numai dacă interpretează, pentru ca adunarea să primească zidire.

6. Şi acum, fraţilor, dacă vin la voi vorbind în limbi, cu ce v-aş fi de folos, dacă nu v-aş vorbi fie în descoperire*, fie în cunoştinţă, fie în profeţie, fie în învăţătură?

7. Chiar cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie harfă, dacă nu vor da deosebire sunetelor, cum se va cunoaşte ce este cântat din fluier sau din harfă?

8. Pentru că şi trâmbiţa, dacă va da un sunet neclar, cine se va pregăti de luptă?

9. Aşa şi voi, prin vorbireÎn limbi, dacă nu rostiţi un cuvânt clar, cum se va şti ce se vorbeşte? Pentru că veţi vorbi în vânt.

10. Există, poate, atât de multe glasuri în lume, însă nici unul din eleUnele ms. omit „din ele“ nu este lipsit de sunet clar.

11. Deci, dacă nu cunosc înţelesulLit. „puterea“ sunetului, voi fi un barbar pentru cel care vorbeşte, iar cel care vorbeşte va fi un barbar pentru mine.

12. Astfel şi voi, deoarece sunteţi doritori de cele spirituale, căutaţi să le aveţi din belşug, pentru zidirea adunării.

13. De aceea, cine vorbeşte într-o limbă, să se roage ca să o şi interpreteze.

14. Pentru că, dacă mă rog într-o limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.

15. Ce este deci de făcut? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi* cântaLit. „a cânta psalmi“ cu duhul, darUnele ms. omit voi cântaLit. „a cânta psalmi“ şi cu* mintea.

16. Altfel, dacă binecuvântezi cu duhulUnele ms. „cu duh“, cel care ocupă locul celui neştiutor cum va spune „amin“ la* mulţumirile tale, dacă nu ştie ce spui?

17. Pentru că, în adevăr, tu mulţumeşti bine, dar celălalt nu este zidit.

18. Mulţumesc lui DumnezeuUnele ms. „Dumnezeului meu“ că eu vorbesc în limbiUnele ms. „într-o limbă“; alte ms. „în toate limbile voastre“ mai mult decât voi toţi.

19. Dar, în adunare, doresc să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să-i învăţ şi pe alţii, decât zece mii de cuvinte într-o limbă.

20. Fraţilor, nu* fiţi copii la minte: ci fiţi prunci la răutate, iar la minte fiţi maturi.

21. Este scris în* lege: „Prin* alte limbi şi prin buze străine voi vorbi poporului acestuia, şi nici aşa nu Mă vor asculta, spune Domnul“.

22. Aşa că limbile sunt ca semn nu pentru cei care cred, ci pentru cei necredincioşi; iar profeţia, nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei care cred.

23. Deci, dacă toată adunarea s-ar strânge într-un loc şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra oameni neştiutori sau necredincioşi, nu ar* spune ei că sunteţi nebuni?

24. Dar dacă toţi profeţesc şi ar intra vreun necredincios sau unul neştiutor, el este convins de toţi, este judecat de toţi,

25. Unele ms. ad. „şi astfel“tainele inimii lui sunt arătate; şi astfel, căzând cu faţa la pământ, I se va închina lui Dumnezeu, spunând că* Dumnezeu este cu adevărat între voi.

Ordine în lucrare

26. Ce este deci de făcut, fraţilor? Când vă strângeţi, fiecare dintre voiUnele ms. omit „dintre voi“ are un psalm, are o învăţătură*, are o vorbire într-o limbă, are o descoperire, are o interpretare: toate* să fie făcute spre zidire.

27. Dacă cineva vorbeşte într-o limbă, să fie câte doi sau cel mult trei, şi pe rând: şi unul să interpreteze.

28. Iar dacă nu este cineva care să interpreteze, să tacă în adunare şi să-şi vorbească lui însuşi şi lui Dumnezeu.

29. Şi doi sau trei profeţi să vorbească, iar* ceilalţi să judece.

30. Iar dacă i se va face o descoperire altuia care stă jos, cel* dintâi să tacă.

31. Pentru că puteţi toţi să profeţiţi, câte unul, pentru ca toţi să înveţe şi toţi să fie încurajaţi.

32. Şi duhurile* profeţilor sunt supuse profeţilor;

33. pentru că Dumnezeu nu este al dezordinii, ci al păcii, ca* în toate adunările sfinţilor.

34. FemeileUnele ms. nearticulat; alte ms. „Femeile voastre“* să tacă în adunări, pentru că nu le este permis să vorbească; ci să* fie supuse, aşa cum spune şi legea*.

35. Iar dacă doresc să înveţe ceva, să întrebe pe soţii lor acasă; pentru că este ruşine pentru femeieUnele ms. „femei“ să vorbească în adunare.

36. De la voi a ieşit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns?

37. Dacă* cineva se consideră a fi profet sau om spiritual, să recunoască cele ce vă scriu, că sunt poruncăUnele ms. „porunci“; alte ms. omit a Domnului.

38. Iar dacă cineva este neştiutor, să fie neştiutor! Sau „Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie!“

39. Astfel, fraţilor, doriţi* stăruitor profeţia şi nu interziceţi vorbirea în limbi.

40. DarUnele ms. omit toate* să se facă aşa cum se cuvine şi cu ordine.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)