Epistola întâi către Corinteni

Capitolul 13

Dragostea

1. Dacă vorbesc în limbile oamenilor şi ale îngerilor, dar nu am dragoste, sunt aramă sunătoare sau chimval răsunător.

2. Şi dacă am profeţie* şi ştiu toate tainele şi toată ştiinţa şi dacă am toată credinţa încât* să mut munţi, dar nu am dragoste, nu sunt nimic.

3. Şi dacă* voi împărţi ca hrană toată averea mea şi dacă-mi voi da trupul, ca să fiu arsUnele ms. „ca să mă laud“, dar nu am dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

4. Dragostea* este îndelung – răbdătoare, plină de bunătateLit. „bună“; dragostea nu invidiază; dragostea nu se laudă, nu se îngâmfă,

5. nu se poartă necuviincios, nu* caută ale sale, nu este iute la mânie, nu socoteşte răul,

6. nu* se bucură de nedreptate, ci se* bucură cu adevărul,

7. suportăSau „acoperă“ toate, crede toate, speră toate, rabdă toate*.

8. Dragostea nu piere niciodată. Dar, fie profeţii: se vor sfârşi; fie limbi: vor înceta; fie cunoştinţă: va fi desfiinţată.

9. Deoarece* cunoaştem în parte şi profeţim în parte;

10. dar, când va veni ce este desăvârşit, Unele ms. ad. „atunci“ceea ce este în parte va fi desfiinţat.

11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, gândeamAveam gânduri ca un copil, judecam ca un copil; Unele ms. ad. „dar“când am devenit bărbat, le am înlăturat pe cele ale copilului.

12. Pentru că acum vedem* neclar, ca prin geamDe calitate inferioară, semitransparent; acelaşi cuvânt are şi sensul de oglindă obţinută prin şlefuirea fină a unui metal, în care imaginile se vedeau neclar întunecat, dar atunci, faţă* către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşteDeplin după cum şi eu am fost cunoscutDeplin.

13. Acum dar rămân aceste trei lucruri: credinţă, speranţă, dragoste, iar dintre acestea, mai mare este dragostea.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)