Epistola întâi către Corinteni

Capitolul 7

Despre căsătorie

1. Dar referitor la cele despre care aţi scrisUnele ms. „mi-aţi scris“, bine* este pentru om să nu se atingă de femeie.

2. Dar, din cauza curviilor, fiecare să-şi aibă soţia lui şi fiecare să-şi aibă soţul ei.

3. Soţul* să-i dea soţiei ce îi datoreazăUnele ms. „bunăvoinţa datorată“ şi, tot astfel, şi soţia, soţului.

4. Soţia nu este stăpână pe trupul ei, ci soţul; de asemenea, nici soţul nu este stăpân pe trupul lui, ci soţia.

5. Nu* vă lipsiţi unul de altul decât, poate, prin înţelegere, pentru un timp, ca să vă dedicaţi Unele ms. ad. „postului şi“rugăciunii; şi fiţiUnele ms. „veniţi“ din nou împreună, ca să* nu vă ispitească Satan, din cauza neînfrânării voastre.

6. Dar spun aceasta ca îngăduinţă, nu* ca poruncă.

7. Pentru căUnele ms. „Iar eu“* dori ca toţi oamenii să fie ca şi* mine, dar* fiecare are darulDar de har său de la Dumnezeu: unul într-un fel şi altul în alt felLit. „unul aşa şi altul aşa“.

8. Spun dar celor necăsătoriţi şi văduvelor: este bine* pentru ei să rămânăSau „dacă rămân“ ca şi mine.

9. Dar, dacă* nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească, decât să ardă.

Despre divorţ

10. Dar celor căsătoriţi le poruncesc nu eu, ci Domnul: soţia* să nu se despartă de soţ.

11. (Dar chiar dacă este despărţită, să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei.) Şi soţul să nu-şi părăsească soţia.

12. Dar celorlalţi le spun eu, nu Domnul: dacă vreun frate are o soţie necredincioasă şi ea vrea să locuiască mai departe cu el, să n-o părăsească.

13. Şi o femeie care are un soţ necredincios şi el vrea să locuiască mai departe cu ea, să nu-şi părăsească soţulUnele ms. „să nu-l părăsească“.

14. Pentru că soţul necredincios esteSau „a fost“ sfinţit prinLit. „în“ soţie şi soţia necredincioasă este sfinţită prinLit. „în“ frateleUnele ms. „soţul“; pentru că, altfel, în adevăr, copiii voştri ar* fi necuraţi, dar acum sunt sfinţi.

15. Dar, dacă cel necredincios se desparte, să se despartă; în astfel de cazuri, fratele sau sora nu sunt legaţiLit. „nu este robit“, ci Dumnezeu ne-aUnele ms. „v-a“ chemat laLit. „în“* pace.

16. Pentru că, ce ştii tu, soţie, dacă vei mântui* pe soţul tău? Sau ce ştii tu, soţule, dacă vei mântui pe soţia ta?

17. Totuşi, aşa cum DomnulUnele ms. „Dumnezeu“ a împărţit fiecăruia, aşa cum DumnezeuUnele ms. „Domnul“ a chemat pe fiecare, aşa să umble. Şi aşa* rânduiesc eu în toate adunările.

18. A fost cineva chemat fiind circumcis? Să nu se facă necircumcis. A fost cineva chemat în necircumcizie? Să nu se facă circumcis*.

19. Circumcizia* nu este nimic şi necircumcizia nu este nimic, ci* ţinerea poruncilor lui Dumnezeu.

20. Fiecare să rămână în chemarea aceea în care a fost chemat.

21. Ai fost chemat fiind rob? Nu te nelinişti de aceasta; totuşi, dacă poţi deveni liber, mai curând foloseşte-te de aceasta.

22. Pentru că robul chemat în Domnul este un eliberat* al Domnului; tot astfel, Unele ms. ad. „şi“cel care a fost chemat liber este rob* al lui Hristos.

23. Aţi fost cumpăraţi cu* un preţ; nu vă faceţi robi ai oamenilor.

24. Fiecare, fraţilor, în ce a fost chemat, în aceea să rămână cu Dumnezeu.

Despre feciorie

25. Iar despre fecioareSe referă şi la feciori şi la fecioare, nu am* poruncă de la Domnul; dar îmi dau o părere, ca unul care* am primit îndurare de la Domnul ca să* fiu vrednic de crezare.

26. Gândesc deci că aceasta este bine, din cauza necesităţii prezente: este bine pentru om să fie aşa cum este.

27. Eşti legat de soţie? Nu căuta dezlegare. Eşti dezlegat de soţie? Nu căuta soţie.

28. Dar şi dacă te vei căsători, nu păcătuieşti. Şi dacă fecioara se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Dar unii ca aceştia vor avea necaz în carne; eu însă aş vrea să vă cruţ.

29. Dar spun aceasta*, fraţilorUnele ms. ad. „că“: timpul s a scurtat. De acum, şi cei care au soţii să fie ca şi cum n-ar avea;

30. şi cei care plâng, ca şi cum n-ar plânge; şi cei care se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei care cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;

31. şi cei care se folosesc de lumeUnele ms. „lumea aceasta“, ca şi cum nu s-ar folosi* deplin de eaLit. „ca şi cum nu s-ar folosi de ea ca de a lor“; deoarece* chipul lumii acesteia trece.

32. Dar eu aş vrea să fiţi fără grijă. Cel* necăsătorit se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum să placă Domnului.

33. Dar cel căsătorit se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţiei.

34. ŞiUnele ms. omit între soţie şi fecioară este o deosebire: cea necăsătorită se* îngrijeşte de cele ale Domnului, ca să fie sfântă, şi în trup şi în duh, dar cea care s-a căsătorit se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţului.

35. Dar spun aceasta spre folosul vostru, nu ca să vă prind într un laţ, ci pentru ce este potrivit şi ca să slujiţi Domnului fără piedici.

36. Dar dacă cineva gândeşte că se poartă nepotrivit faţă de fecioria lui, dacă trece de floarea vârstei, şi aşa trebuie să fie, să facă ce vrea, nu păcătuieşte: să se căsătorească.

37. Dar cine stă tare în inima lui, neavând nevoie, ci are stăpânireLit. „autoritate“ peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima lui, să-şi păstreze fecioria, bine face.

38. Astfel*, cel care se căsătoreşteUnele ms. „îşi căsătoreşte fecioria“ bine face, şiUnele ms. „iar“ cel care nu se căsătoreşte mai bine face.

39. O soţie* este legatăUnele ms. ad. „prin lege“ atât timp cât trăieşte soţul ei; dar, dacă soţulUnele ms. ad. „ei“ a muritLit. „a adormit“, este liberă să se căsătorească cu cine vrea, numai în* Domnul.

40. Dar, după* părerea mea, este mai fericită dacă rămâne aşa; şi* gândesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)