1. Şi împăratul David a zis către întreaga adunare: „Solomon, fiul meu, singurul pe care l-a ales* Dumnezeu, este tânăr* şi plăpând, şi lucrarea este mare, pentru că palatul nu este pentru oameni, ci pentru Domnul Dumnezeu.

2. Şi am pregătit, după toată puterea mea, pentru casa Dumnezeului meu: aur pentru cele de aur, şi argint pentru cele de argint, şi aramă pentru cele de aramă, fier pentru cele de fier, şi lemn pentru cele de lemn; pietre de onix* şi pietre de montat, pietre scânteietoare şi de felurite culori, şi tot felul de pietre preţioase, şi pietre de marmurăSau „marmură albă“, o mulţime.

3. Şi mai mult, în dragostea mea pentru casa Dumnezeului meu, am dat din proprietatea mea, din aur şi argint, pentru casa Dumnezeului meu, peste şi pe lângă tot ce am pregătit pentru casa sfântului locaş:

4. trei mii de talanţi de aur, din aurul de Ofir*, şi şapte mii de talanţi de argint curăţit pentru îmbrăcarea pereţilor caselor,

5. aur pentru cele de aur, şi argint pentru cele de argint, şi pentru orice fel de lucrare făcută de mâinile meşteşugarilor. Şi cine este gata* să consacreLit. „să-şi umple mâinile“ astăzi pentru Domnul?“

6. Şi capii* părinteşti şi căpeteniile seminţiilor lui Israel şi căpeteniile peste mii şi peste sute şi căpeteniile* peste avutul împăratului au adus de bunăvoie*

7. şi au dat pentru lucrarea casei lui Dumnezeu cinci mii de talanţi de aur, şi zece mii de dariciMonedă persană de aur, şi zece mii de talanţi de argint, şi optsprezece mii de talanţi de aramă, şi o sută de mii de talanţi de fier.

8. Şi cine aveaLit. „Şi cei la care s-au găsit“ pietre preţioase le-a adus la vistieria casei Domnului, în mâinile lui Iehiel* gherşonitul.

9. Şi poporul s-a bucurat*, pentru că aduseseră de bunăvoie, pentru că dăruiau* de bunăvoie cu o inimă întreagă Domnului; şi împăratul David s-a bucurat şi el cu mare bucurie.

10. Şi David a binecuvântat pe Domnul în ochii întregii adunări şi David a zis: „Binecuvântat să fii, Doamne Dumnezeul tatălui nostru Israel, din eternitate şi pentru eternitate!

11. A Ta*, Doamne, este mărimea şi puterea şi gloria şi splendoarea şi măreţia; pentru că tot ce este în ceruri şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este împărăţia, şi Tu eşti înălţat drept Cap peste toate.

12. Şi bogăţia* şi gloria sunt de la Tine şi Tu stăpâneşti peste toate; şi în mâna Ta este tărie şi putere; şi în mâna Ta este să faci mare şi să dai tărie tuturor.

13. Şi acum, Dumnezeul nostru, Îţi mulţumim şi lăudăm Numele Tău cel glorios.

14. Dar cine sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem dărui de bunăvoie în felul acesta? Pentru că totul este de la Tine şi din mâna Ta primim ce Îţi aducemLit. „şi din ceea ce este din mâna Ta, Ţi-am dat noi““.

15. Pentru că noi suntem străini* înaintea Ta şi călători, ca toţi părinţii noştri; zilele* noastre pe pământ sunt ca o umbră şi nu este nici o speranţă.

16. Doamne Dumnezeul nostru, toată această strângere, pe care am pregătit-o spre a-Ţi construi o casă pentru Numele Tău cel sfânt, este din mâna Ta şi totul este al Tău.

17. Şi ştiu, Dumnezeul meu, că Tu încerci* inima şi că Îţi place* dreptatea; şi în dreptatea inimii mele am dăruit de bunăvoie toate acestea; şi am văzut cu bucurie pe poporul Tău, care se află aici, dăruindu-Ţi de bunăvoie.

18. Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel, părinţii noştri, păstrează pentru totdeauna aceasta, ca întocmire a gândurilor inimii poporului Tău şi îndreaptă-le inimile spre Tine.

19. Şi dă* lui Solomon, fiul meu, o inimă întreagă, ca să păzească poruncile Tale, mărturiile Tale şi rânduielile Tale, şi să facă totul, şi să construiască palatul pentru care am făcut* pregătiri“.

20. Şi David a zis către toată adunarea: „Binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeul vostru“. Şi toată adunarea a binecuvântat pe Domnul Dumnezeul părinţilor lor; şi s-au închinat Domnului şi s-au plecat înaintea împăratului.

21. Şi a doua zi după aceea au adus Domnului jertfe şi au înălţat arderi-de-tot Domnului: o mie de tauri, o mie de berbeci, o mie de miei, cu darurile lor de băutură, şi o mulţime* de jertfe, pentru tot Israelul.

22. Şi au mâncat şi au băut înaintea Domnului în ziua aceea cu mare bucurie. Şi au făcut împărat a doua oară pe Solomon, fiul lui David, şi l-au uns* înaintea Domnului, ca să fie conducător, şi pe Ţadoc, să fie preot.

23. Şi Solomon a şezut pe tronul Domnului, ca împărat în locul lui David, tatăl său, şi a prosperat; şi tot Israelul l-a ascultat.

24. Şi toate căpeteniile şi vitejii şi, de asemenea, toţi fiii împăratului David i s-au supus* luiLit. „au pus mâna sub“ Solomon, împăratul.

25. Şi Domnul a mărit nespus pe Solomon, în ochii întregului Israel şi i-a dăruit strălucire* împărătească, aşa cum n-a avut nici un împărat peste Israel mai înainte de el.

26. Şi David, fiul lui Isai, a împărăţit peste tot Israelul.

27. Şi zilele* cât a împărăţit el peste Israel au fost patruzeci de ani. La Hebron* a împărăţit şapte ani şi la Ierusalim a împărăţit treizeci şi trei.

28. Şi a murit* la bună bătrâneţe, sătul* de zile, de avere şi de glorie. Şi Solomon, fiul său, a împărăţit în locul său.

29. Şi faptele împăratului David, cele dintâi şi cele de pe urmă, iată, sunt scrise în cuvinteleSau „faptele“ lui Samuel, văzătorul, şi în cuvinteleSau „faptele“ profetului Natan, şi în cuvinteleSau „faptele“ lui Gad, văzătorul,

30. cu toată împărăţia lui, şi cu puterea lui, şi cu timpurile* care au trecut peste el, şi peste Israel, şi peste toate împărăţiile ţărilor.