1. Dumnezeu, după ce le-a vorbit odinioarăSau „din vechime“ în multe rânduriLit. „părţi“* şi în multe feluri părinţilor prinSau „în“ profeţi,

2. la sfârşitulUnele ms. „sfârşiturile“, expresie ebr. referitoare la sfârşitul perioadei legii, când urma să vină Mesia (Isa 2.2)* acestor zile ne-a vorbit* în FiulLit. „în Fiu“; absenţa articolului este importantă, deşi este greu de redat; „în profeţi“, Dumnezeu a folosit oameni pentru a ne vorbi; „în Fiu“, Dumnezeu vorbeşte nu în persoana Tatălui, nici numai prin Duhul, ci El Însuşi, ca persoană divină, vorbeşte în Fiul – pe* care L-a rânduit moştenitor a toate, prin* care a făcut şi lumileSau „universul“ –

3. care*, fiind strălucirea gloriei Sale şi întipărirea Fiinţei Sale şi susţinând* toate prin Cuvântul puterii Lui, după ce prin Sine ÎnsuşiUnele ms. omit „prin Sine Însuşi“ a făcut„A făcut“ are aici o formă reflexivă particulară: deşi noi, ca păcătoşi, avem folos din aceasta, lucrarea a fost împlinită în propria Sa persoană fără noi* curăţirea de păcateUnele ms. ad. „noastre“, S-a aşezat* la dreapta Măririi în cele înalte,

4. luând un loc cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a* moştenit un Nume mult mai alesSau „excelent“ decât ei.

5. Deoarece, căruia dintre îngeri i-a spus vreodată: „Tu eşti Fiul* Meu; Eu astăzi Te-am născut“? Şi, din nou: „Eu* Îi voi fi Tată şi El Îmi va fi Fiu“?

6. Şi iarăşi, când Îl aduce pe Cel întâi-născut* în lumea locuită, zice: „Şi toţi* îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“

7. Şi despre îngeri zice: „Cel care-i face* pe îngerii Săi duhuriSau „vânturi“ şi pe slujitorii Săi, flacără de foc“;

8. iar către Fiul: „Tronul* Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului; şiUnele ms. omit un toiag de dreptate este toiagul Împărăţiei Tale;

9. Tu ai iubit dreptatea şi ai urât nelegiuirea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a* uns cu untdelemn de bucurie mai presus de tovarăşii Tăi“.

10. Şi: „La* început, Tu, Doamne, ai întemeiat pământul; şi cerurile sunt lucrări ale mâinilor Tale.

11. Ele* vor pieri, dar Tu rămâi; şi toate se vor învechi ca o haină

12. şi le vei face sul ca pe un veşmânt şi vor fi schimbate; dar Tu eşti AcelaşiCel care este şi nu Se schimbă şi anii Tăi nu se vor sfârşi“.

13. Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată: „Şezi* la dreapta Mea până îi voi pune pe vrăjmaşii Tăi ca aşternut al picioarelor Tale“?

14. Nu sunt* toţi duhuri slujitoare trimise pentru a le sluji celor care vor moşteni* mântuirea?