1. De aceea şi noi, având un nor aşa de mare de martoriNu în sensul de spectatori, ci de persoane care mărturisesc prin propria experienţă care ne înconjoară, dând* la o parte orice greutate şi păcatul care ne înfăşoară aşa de uşor, să* alergăm cu răbdare* în alergarea care ne stă înainte,

2. privind ţintă la Isus, CăpeteniaIniţiatorul şi Desăvârşitorul credinţei, care*, pentru bucuria pusă înaintea Lui, a răbdat crucea, dispreţuind ruşinea, şi şade* la dreapta tronului lui Dumnezeu.

3. Gândiţi-vă* bine darLit. „Pentru că, gândiţi-vă bine“ la Cel care a răbdat de la păcătoşi aşa mare împotrivire faţă de Sine, ca* să nu obosiţi, descurajându-văSau „leşinând“ în sufletele voastre.

4. Voi nu* v-aţi împotrivit încă până la sânge, luptând împotriva păcatului.

5. Versetul 5 poate fi citit ca o întrebare: „Şi aţi uitat de tot…?“Şi aţi uitat de tot îndemnul care vă vorbeşte ca unor fii: „Fiul meu, nu* dispreţuiSau „nu nesocoti“ disciplinarea Domnului, nici nu te descurajaSau „nu leşina“ când eşti mustrat de El;

6. pentru că* Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubeşte şi biciuieşte pe orice fiu pe care-l primeşte“.

7. Unele ms. ad. „Dacă“Răbdaţi* disciplinarea, Dumnezeu Se poartă cu voi ca faţă de nişte fii; deoarece, care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl?

8. Dar, dacă sunteţi fără disciplinare, de care* toţi au avut parte, atunci sunteţi nelegitimi, şi nu fii.

9. Mai mult, am avut pe părinţii noştri după carneLit. „părinţii cărnii noastre“ ca să ne disciplineze, şi i am respectat; să nu ne supunem cu mult mai mult Tatălui* duhurilor şi să trăim?

10. Pentru că, în adevăr, ei ne disciplinau pentru puţine zile, după cum li se părea bine; dar El, pentru folosul nostru, ca* să luăm parte la sfinţenia Lui.

11. Dar orice disciplinare, pentru acum, nu pare a fi de bucurie, ci de întristare; dar după aceea le dă celor deprinşi prin ea rodul* dătător de pace al dreptăţii.

12. De aceea, ridicaţi* mâinile obositeLit. „care atârnă“ şi genunchii slăbiţi

13. şi faceţi* cărări drepte pentru picioarele voastre, încât ceea ce este şchiop să nu se abată, ci* mai degrabă să fie vindecat.

14. Urmăriţi* pacea cu toţi şi sfinţenia, fără* de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul,

15. veghind*, ca să nu ducă vreunul lipsăÎn sensul Ecl 6.2;* de harul lui Dumnezeu, ca* nu cumva vreo rădăcină de amărăciune, încolţind, să vă tulbure şi mulţi să fie întinaţi de ea;

16. ca să* nu fie vreun curvar sau vreun lumesc, ca Esau, care*, pentru o singură mâncare, şi-a vândut dreptul de întâi-născut;

17. pentru că ştiţi că şi după aceea, dorind* să moştenească binecuvântarea, a* fost respins (pentru că nu a găsit loc pentru pocăinţă), deşi o căutaCăuta binecuvântarea stăruitor, cu lacrimi.

18. Pentru că voi nu v-aţi apropiat de un munteUnele ms. omit „un munte“* care se poate atinge şi care este aprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună,

19. nici de sunetul trâmbiţei, nici de glasul cuvintelor, pe care cei care l-au auzit au cerut* să nu li se mai adauge un cuvânt

20. (pentru că nu puteau suporta ce li se poruncise: „Chiar* un animal, dacă va atinge muntele, va fi ucis cu pietreUnele ms. ad. „sau străpuns cu săgeata““;

21. şi* aşa de înfricoşătoare era priveliştea, încât Moise a spus: „Sunt îngrozit şi tremur!“),

22. ci v-aţi apropiat de* muntele Sion; şi de* cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc; şi de* zecile de mii de îngeri, o strângere în sărbătoare;

23. şi de Adunarea celor întâi-născuţi*, înscrişi* în ceruri; şi de Dumnezeu, Judecătorul* tuturor; şi de duhurile celor drepţi, făcuţi* desăvârşiţi;

24. şi de Isus, Mijlocitorul* unui nouNeînvechit legământ; şi de sângele* stropirii, care vorbeşte mai bineUnele ms. „lucruri mai bune“ decât* Abel.

25. Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care vorbeşte! Pentru că, dacă* n-au scăpat aceia care L-au respins pe Cel care rostea cuvinte divine pe pământ, cu atât mai mult noi, care ne abatem de la Cel din ceruri,

26. al* cărui glas a clătinat atunci pământul, iar acum a promis, spunând: „Încă o dată* voi clătinaUnele ms. „Eu clatin“ nu numai pământul, ci şi cerul“.

27. Iar acest „încă o dată“ arată înlăturarea* celor clătinate, ca fiind făcute, ca să rămână cele neclătinate.

28. De aceea, primind o împărăţie neclintită, să avem harSau „să fim mulţumitori“, prin care să slujim plăcut lui Dumnezeu, cu respect şi cu teamă evlavioasă.

29. Pentru că şi Dumnezeul* nostru este foc mistuitor.