1. Pentru că orice mare preot, luat dintre oameni, este aşezat* pentru oameni în* cele privitoare la Dumnezeu, ca* să aducă daruri şi jertfe pentru păcate,
2. putând* fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, pentru că şi* el însuşi este cuprins de slăbiciune;
3. şi, din cauza* acesteia, este dator să aducă jertfe pentru păcate, atât pentru popor, cât şi pentru sine.
4. Şi nimeni* nu-şi ia singur onoarea aceasta, ci* numai cel chematUnele ms. „ci cel chemat“ de Dumnezeu, după cum a fost şi Aaron.
5. Aşa* şi Hristos, nu S-a glorificat pe Sine Însuşi, ca să fie făcut mare preot, ci pe Cel care I-a zis: „Tu* eşti Fiul Meu, Eu astăzi Te-am născut“.
6. După cum spune şi în alt loc: „Tu* eşti preot pentru eternitate, după rânduiala lui Melhisedec“.
7. El, în zilele întrupăriiLit. „cărnii“ Sale, aducând* cereri şi rugăciuni stăruitoare, cu* strigăt puternic şi lacrimi, către Acela care* putea să-L mântuiască din* moarte (şi fiind ascultat, datorită temerii Lui evlavioase),
8. deşi* era Fiu, a* învăţat ascultarea din cele ce a suferit;
9. şi, fiind* făcut desăvârşit, a devenit, pentru toţi cei care ascultă de El, autor al mântuirii eterne,
10. numit de Dumnezeu „Mare Preot după* rânduiala lui Melhisedec“,
11. despre care avem multe* de spus şi greu de explicat în vorbire, pentru că v aţi* făcut greoi la auzire.