1. De aceea, lăsând* cuvântul începutului luiSau „despre“ Hristos, să mergem spre maturitateSau „desăvârşire“, neaşezând din nou o temelie a pocăinţei de fapte* moarte şi a credinţei în Dumnezeu,

2. a învăţăturii despre* spălăriSau „botezuri“ şi despre* punerea mâinilor şi despre* învierea morţilor şi despre* judecata eternă;

3. şi vom face aceasta, dacă* va îngădui Dumnezeu.

4. Pentru că* este imposibil ca cei* odată luminaţi, şi care* au gustat darul ceresc, şi s au* făcut părtaşi ai Duhului Sfânt,

5. şi au gustat Cuvântul bun al lui Dumnezeu şi lucrările* de putere ale* veacului viitor,

6. şi au căzutAlături de cale, să fie reînnoiţiDeplin, spre pocăinţă, răstignindu-L* pentru ei înşişi pe Fiul lui Dumnezeu şi dându-L batjocurii.

7. Pentru că pământul, care absoarbe ploaia care vine deseori peste el şi care rodeşte ierburi folositoare acelora pentru care şi este lucrat, are parte de binecuvântare* de la Dumnezeu;

8. dar* cel care dă spini şi mărăcini este lepădatSau „găsit nefolositor“ şi aproape de blestem, al cărui sfârşit este să fie ars.

9. Dar despre voi, preaiubiţilor, suntem încredinţaţi de lucruri mai bune şi care ţin de mântuire, chiar dacă vorbim astfel.

10. Pentru că* Dumnezeu* nu este nedrept, ca să uite lucrarea* voastră şi dragosteaUnele ms. „osteneala dragostei“ pe care aţi arătat-o pentru Numele Său, întrucât aţi slujit* şi slujiţi sfinţilor.

11. Dar dorim fierbinte ca fiecare* dintre voi să arate aceeaşi stăruinţă în* încrederea deplină a speranţei, până la sfârşit,

12. ca să nu fiţi leneşi, ci imitatori ai celor care, prin credinţă şi îndelungă-răbdare, moştenescSe referă la caracterul persoanei, adică sunt moştenitori.* promisiunile.

13. Pentru că Dumnezeu, când i-a dat lui Avraam promisiunea, fiindcă nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a* jurat pe Sine Însuşi,

14. spunând: „Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta şi înmulţind te voi înmulţi“.

15. Şi astfel, având îndelungă-răbdare, el a obţinut promisiunea.

16. Pentru că, în adevărMulte ms. omit „în adevăr“, oamenii jură pe unul mai mare şi, pentru ei, jurământul* este sfârşitul oricărei neînţelegeri, spre întărire.

17. În aceasta, Dumnezeu, voind să arate şi mai mult moştenitorilor* promisiunii nestrămutarea* planului Său, a intervenit cu un jurământ,

18. ca, prin două lucruri de nestrămutat, în care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să avem mângâiere puternică, noi, care am alergat la adăpost, ca să apucăm speranţa pusă* înaintea noastră,

19. pe care o avem ca o ancoră a sufletului, sigură şi tare, şi care* intră în cele de dincolo de perdeaLit. „în cele dinăuntrul perdelei“,

20. unde* Isus a intrat pentru noi ca Înainte-mergătorSau „Cel care aleargă înainte“, fiind* făcut pentru eternitate mare preot după rânduiala lui Melhisedec.