1. Deci şi cel dintâiUnele ms. ad. „cort“; alte ms. ad. „legământ“ avea, în adevăr, rânduieli pentru slujire şi pentru Sfântul Locaş* din lumeUnivers; sau „Sfântul Locaş pământesc“.

2. Pentru că* a fost ridicat un cort, cel dintâi*, care se numeşte Sfânta, în care erau şi sfeşnicul* şi masa* şi punerea înainte a pâinilor;

3. iar după* perdeaua a doua, un cort care se numeşte Sfânta sfintelor,

4. având o tămâietoareUn altar de aur şi* chivotul legământului acoperit peste tot cu aur; în el erau vasul* de aur având mana, şi toiagul* lui Aaron, care înmugurise, şi tablele* legământului;

5. şi deasupra* lui, heruvimii gloriei, umbrind scaunul îndurării, despre care nu este acum de vorbit în detaliu.

6. Iar acestea fiind rânduiteSau „întocmite“ astfel, preoţii* intră întotdeauna în primul cort, împlinind slujbele;

7. dar în al doilea intră numai marele preot, o dată* pe an, nu fără sânge, pe* care-l aduce pentru el însuşi şi pentru greşelilePăcate din neştiinţă poporului:

8. Duhul Sfânt* arătând aceasta: calea locurilor sfinteSfânta sfintelor nu era încă arătată, atât timp cât exista întâiul cort,

9. care este o asemănare pentru timpul de acum, potrivit căreiaAdică imaginii; alte ms. „căruia“, adică timpului se aduc daruri şi jertfe, neputând* să desăvârşească, în ceea ce priveşte conştiinţa, pe cel care slujeşteSau „pe cel care se închină“,

10. constând numai în mâncăruri* şi băuturi şi diverse* spălăriSau „botezuri“ şiUnele ms. omit rânduieli ale cărnii, impuse până* la un timp de îndreptare.

11. Dar Hristos, venit ca Mare Preot* al bunurilor* viitoare, prinIlustrând nu locul, nici mijloacele, ci modul în care a venit* cortul mai mare şi mai desăvârşit, nefăcut de mână (adică nu din această creaţie),

12. nu cuIlustrând nu locul, nici mijloacele, ci modul în care a venit sânge* de ţapi şi de viţei, ci* cuIlustrând nu locul, nici mijloacele, ci modul în care a venit propriul Său sânge, a intrat odată pentru totdeauna în locurile sfinteSfânta sfintelor, după ce a obţinutSau „a găsit“* o răscumpărare eternă*.

13. Pentru că, dacă sângele* de tauri şi de ţapiUnele ms. „de ţapi şi de tauri“ şi* cenuşa unei viţele, stropindu-i pe cei întinaţi, îi sfinţeşte pentru curăţia cărnii,

14. cu cât mai mult sângele* lui Hristos, care* prin DuhulLit. nearticulat etern S-a* oferit pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, va* curăţi conştiinţa voastrăUnele ms. „noastră“ de fapte* moarte, ca să-I slujiţi* Dumnezeului celui viu!

15. Şi pentru* aceasta este El Mijlocitor al unui legământ nouSau „al noului legământ“, pentru ca*, având loc moartea pentru răscumpărare din încălcările de sub întâiul legământ, cei* chemaţi să primească promisiunea moştenirii eterne.

16. (Pentru că, unde este un testamentGr. acelaşi cuvânt ca şi pentru legământ, trebuie neapărat să intervină moartea celui care l-a făcut.

17. Pentru că un testament* capătă putere după moarte, întrucât nu are nicidecum putere cât timp trăieşte cel care l-a făcut.)

18. De aceea*, nici cel dintâi legământ n-a fost sfinţitSau „consacrat“; sau „inaugurat“ fără sânge.

19. Pentru că, după ce fiecare poruncă potrivit legii a fost rostită de Moise către tot poporul, după ce* a luat sângele viţeilor şi al ţapilor, cu* apă şi lână stacojie şi isop, el a stropit şi cartea însăşi şi tot poporul,

20. zicând: „Acesta* este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu“.

21. Şi a stropit în acelaşi fel, cu sânge, şi cortul* şi toate vasele slujirii;

22. şi aproape toate sunt curăţite cu sânge, potrivit legii, şi* fără vărsare de sânge nu este iertare.

23. Era deci necesar ca imaginile* celor dinLit. „în“ ceruri să fie curăţite cu acestea, iar înseşi cele cereşti, cu jertfe mai bune decât acestea.

24. Pentru că* Hristosul nu a intrat în locuri sfinte făcute de mâini, imagini* ale celor adevărate, ci chiar în cer, ca* să Se arate acum, pentru noi, înaintea feţei lui Dumnezeu;

25. nici ca să Se aducă jertfă pe Sine Însuşi de mai multe ori, aşa cum marele preot intră în Sfânta SfintelorLit. „în cele sfinte“ în fiecare anLit. „an după an“ cu sânge care nu este al său,

26. fiindcă atunci ar fi trebuit să sufere de mai multe ori de la întemeierea lumii; dar acum, la sfârşitul* veacurilor, S-a* arătat o singură dată, pentru desfiinţarea păcatului prin jertfa Sa.

27. Şi*, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar* după aceea vine judecata,

28. aşa şiUnele ms. omit Hristosul*, după ce* S-a adusSau „S-a jertfit“ o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora*, Se va arăta a doua oară, fărăDeosebit de venirea pentru păcat, nemaiavând de-a face cu el păcat, pentru mântuirea celor* care Îl aşteaptă.