1. Iar pe cel slab* în credinţă primiţi-l, nu pentru hotărârea întrebărilor îndoielnice.

2. Unul este convins că poate* să mănânce de toate, însă cel slab mănâncă verdeţuri.

3. Cine mănâncă să nu dispreţuiască pe cine nu mănâncă; şi cine* nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă, pentru că Dumnezeu l-a primit.

4. Cine eşti tu*, care judeci pe slujitorul altuia? Pentru stăpânul lui stă în picioare sau cade. Şi va sta, pentru că DomnulUnele ms. „Dumnezeu“ poateLit. „este puternic“ să-l facă să stea.

5. Unul* considerăLit. „preţuieşte“ o zi mai presus decât alta; altul consideră fiecare zi la fel. Fiecare să fie deplin convins în mintea lui.

6. Cine ţine o zi, pentru Domnul o ţineUnele ms. ad. „şi cine nu ţine ziua, pentru Domnul n-o ţine“. ŞiUnele ms. omit cine mănâncă, pentru Domnul mănâncă, pentru că Îi mulţumeşte* lui Dumnezeu. Şi cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi Îi mulţumeşte lui DumnezeuUnele ms. omit ultima frază a vers.6.

7. Pentru că nici unul* dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nici unul nu moare pentru sine.

8. Pentru că, şi dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim: deci, şi dacă trăim, şi dacă murim, noi suntem ai Domnului.

9. Pentru că Hristos* pentru aceasta a Unele ms. ad. „şi“murit şi a înviatUnele ms. „a murit şi a înviat şi a trăit din nou“; alte ms. „a murit şi a trăit“, ca să aibă stăpânire* şi peste morţi şi peste vii.

10. Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? Sau, de asemenea, tu de ce-l dispreţuieşti pe fratele tău? Pentru că toţi* ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui DumnezeuUnele ms. „al lui Hristos“.

11. Pentru că este scris: „«Viu* sunt Eu», spune Domnul, «că orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă Îl va mărturisi pe Dumnezeu»“.

12. Astfel deci fiecare* dintre noi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.

13. Să nu ne mai judecăm deci unii pe alţii; ci mai bine judecaţi aceasta, să* nu puneţi înaintea fratelui vostru o piatră de poticnire sau un prilej de cădere.

14. Ştiu şi sunt convins în Domnul Isus că* nimic nu este necurat în sine; numai pentru acela* care socoteşte ceva ca fiind necurat, pentru acela este necurat.

15. Pentru căUnele ms. „Dar“, dacă din cauza mâncării, fratele tău se întristează, nu mai umbli potrivit dragostei. Nu* nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos!

16. Deci binele vostru să nu* fie vorbit de răuLit. „hulit“.

17. Pentru că* Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie în DuhulLit. nearticulat Sfânt.

18. Pentru că cine slujeşte ca rob lui HristosUnele ms. „Hristosului“, în aceastaUnele ms. „în acestea“ este plăcut* lui Dumnezeu şi aprobat de oameni.

19. Astfel deci*, să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia* de către altul.

20. Nu dărâma lucrarea lui Dumnezeu din cauza* mâncării. Toate* lucrurile, în adevăr, sunt curate. Dar* este rău pentru omul care mănâncă poticnindu-se.

21. Bine este să nu mănânci carne*, nici să bei vin, nici să faci ceva deLit. „în“ care fratele tău se împiedică, sau se poticneşte, sau în care el este slab.

22. Ai tu credinţă? Să ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Ferice* de cine nu se judecă pe sine însuşi în ceea ce aprobă.

23. Dar cine se îndoieşteLit. „face deosebire“, dacă mănâncă, este condamnat, pentru că nu este din credinţă. Iar orice nu este din credinţă este păcat. Unele ms. pun aici versetele 25-27 din cap. 16; alte ms. le pun în amândouă locurile