1. Spun* adevărulLit. „Spun adevăr“ în Hristos, nu mint, conştiinţa mea mărturisind împreună cu mine în DuhulLit. nearticulat Sfânt,

2. că* am mare întristare şi necurmată durere în inima mea,

3. pentru că aş* fi dorit să fiu eu însumi anatemaBlestemat; exclus, ca să fie judecat de Dumnezeu de la Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele după carne,

4. care* sunt israeliţi, ale cărora sunt: înfierea*, şi gloria*, şi legămintele*, şi darea legii*, şi slujbaDivină*, şi promisiunile*,

5. ai cărora sunt părinţii* şi din* care, după carne, este Hristosul, care* este mai presus de toate, DumnezeuSau „este Dumnezeu peste toate“ binecuvântat pentru totdeauna! Amin.

6. Totuşi, aceasta nu* este ca şi cum Cuvântul lui Dumnezeu a fost fără putereLit. „a căzut“; pentru că nu* toţi cei din Israel sunt Israel;

7. nici* nu sunt toţi copii, pentru că sunt sămânţa lui Avraam; ci: „În Isaac* ţi se va numi sămânţa“.

8. Adică nu copiii cărnii sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii* promisiunii sunt socotiţi ca sămânţă.

9. Pentru că acesta este cuvânt de promisiune: „Pe vremea aceasta* voi veni şi Sara va avea un fiu“.

10. Şi nu numai atât, ci şi Rebecăi*, fiind însărcinată de la unul singur, de la Isaac, tatăl nostru,

11. copiii, în adevăr, nefiind încă născuţi şi nefăcând ceva bine sau rău (ca planul lui Dumnezeu, potrivit alegerii, să rămână nu din fapte, ci de la* Cel care cheamă),

12. i s-a spus: „Cel* mai mare va fi rob celui mai mic“;

13. după cum este scris: „Pe Iacov* l-am iubit, iar pe Esau l-am urât“.

14. Deci ce vom spune? Este* nedreptate la Dumnezeu? Nicidecum!

15. Pentru că El spune lui Moise: „Mă voi* îndura de cine Mă îndur; şi voi avea milă de cine am milă“.

16. Aşadar, nu este de la cine vrea, nici de la cine aleargă, ci de la Dumnezeu, care Se îndură.

17. Pentru că Scriptura* spune lui Faraon: „Tocmai pentru aceasta* te-am ridicatLit. „te-am ridicat dintre oameni“, ca să arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit peLit. „în“ tot pământul“.

18. Astfel deci, El Se îndură de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.

19. Atunci îmi vei zice: „De ce mai găseşte vină? Pentru că* cine rezistă voii Sale?“

20. Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Va* spune lucrul întocmit Celui care l-a întocmit: „Pentru ce m-ai făcut astfel?“

21. Sau nu are olarul* autoritate asupra lutului, să facă din aceeaşi frământătură un* vas spre onoare şi altul spre dezonoare?

22. Şi ce să spunem dacă Dumnezeu, voind să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a îngăduit cu multă îndelungă-răbdare nişte vase* ale mâniei, pregătite* pentru distrugere;

23. – şi ca să descopere bogăţiile* gloriei Sale peste nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise* dinainte pentru glorie,

24. pe noi, pe care ne-a şi chemat, nu* numai dintre iudei, ci şi dintre naţiuni?

25. După cum spune şi în Osea: „Pe* «Nu-i poporul Meu» îl voi numi «Popor al Meu»; şi pe «Nu e preaiubită», «Preaiubită».

26. Şi* va fi: În locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu», acolo vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui viu“.

27. Iar Isaia strigă despre Israel: „Chiar* dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, rămăşiţa* va fi mântuită.

28. Pentru că El duce cuvântul la bun sfârşit* şi îl grăbeşte în dreptate, deoareceUnele ms. omit „îl grăbeşte în dreptate, deoarece“ Domnul va împlini în grabă cuvântul pe pământ“.

29. Şi, după cum a spus Isaia mai înainte: „Dacă* nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o sămânţă, am fi ajuns ca* Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora“.

30. Deci ce vom spune? Că naţiunile* care nu umblau după dreptate au obţinut dreptate, dar o dreptate care* este din credinţă;

31. iar Israel, umblând* după o lege a dreptăţii, n-a* ajuns la acea legeUnele ms. „o lege a dreptăţii“.

32. De ce? Pentru că nu era din credinţă, ci ca din fapteUnele ms. ad. „ale legii“. Unele ms. ad. „Pentru că“Ei s-au* împiedicat de piatra de poticnire,

33. după cum este scris: „Iată*, pun în Sion o piatră de poticnire şi o stâncă de cădere; şi cine* crede în El nu va fi dat de ruşine“.