1. Deci, fiind îndreptăţiţiLit. „declaraţi drepţi“, în sens juridic din credinţă*, avem pace* cu Dumnezeu prin* Domnul nostru Isus Hristos,

2. prin care am şi avutAm primit şi avem intrare, prin credinţă, în acest har în* care stăm şi ne lăudăm* în speranţa gloriei lui Dumnezeu.

3. Şi nu numai atât, dar ne* lăudăm şi în necazuri, ştiind* că necazul lucrează răbdare

4. şi răbdarea experienţăSau „încercare“; caracter încercat, aprobat şi experienţa speranţă;

5. şi speranţa* nu înşală, pentru că* dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.

6. Pentru că, pe când eram noi încă fără putere, la timpul potrivit, Hristos a* murit pentru cei neevlavioşi.

7. Deoarece, pentru un om drept, abia dacă va muri cineva; pentru că, pentru cel bun, poate ar îndrăzni cineva chiar să moară;

8. dar Dumnezeu* Îşi arată propria Lui dragoste faţă de noi prin aceea că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

9. Deci cu atât mai mult, fiind îndreptăţiţi acum prinLit. „în“, cu sensul de „în puterea“* sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de* mânia lui Dumnezeu.

10. Pentru că, dacă*, fiind vrăjmaşi, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin* moartea Fiului Său, cu atât mai mult, fiind împăcaţi, vom fi mântuiţi prinLit. „în“, cu sensul de „în puterea“* viaţa Lui.

11. Şi nu numai atât, dar ne* şi lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am primit acum împăcarea.

12. De aceea, după cum printr-un* singur om păcatul a intrat în lume, şi prin* păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au păcătuit

13. (deoarece, până la lege, era păcat în lume; dar păcatul* nu se socoteşte când nu este lege;

14. dar moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar peste cei care nu păcătuiseră după asemănarea încălcării lui Adam, care* este o imagine a Celui care avea să vină.

15. Dar darul de harAct de favoare nu este ca şi greşealaSau „Nu este greşeala ca şi darul de har?“. Pentru că, dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au murit, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul în har, care este al unui singur Om, Isus Hristos, au prisositLit. „a prisosit“ pentru cei* mulţi.

16. Şi nu este darul ca printr-unul singur care a păcătuit? Sau „Şi darul nu este ca printr-unul singur care a păcătuit.“ Pentru că judecata a fost din unul singur spre condamnare, iar darul de har este din multe greşeli, spre îndreptăţire.

17. Pentru că, dacă prin greşeala unuia singur, moartea a domnit printr-unul singur, cu atât mai mult cei care primesc plinătatea harului şi a darului dreptăţii vor domni în viaţă printr-Unul singur, Isus Hristos):

18. deci, după cum printr-o singură greşeală a venit judecată către toţi oamenii spre condamnare, tot astfel, printr-o singură dreptate împlinită, consecinţele au fost către* toţi oamenii spre o îndreptăţire a vieţii.

19. Pentru că, după cum prin neascultarea unui singur om cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa şi prin ascultarea Unuia singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi.

20. Dar legea* a intervenit, ca să prisosească greşeala; dar* unde păcatul a prisosit, harul a prisosit şi mai mult,

21. pentru ca, după cum păcatul a domnit în moarteSau „în puterea morţii“, tot aşa şi harul să domnească prin dreptate spre viaţă eternă, prin Isus Hristos, Domnul nostru.