1. Spun deci: A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Pentru că şi* eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.

2. Dumnezeu* n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a* cunoscut dinainte. Nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie? Cum se roagă lui Dumnezeu împotriva lui IsraelUnele ms. ad. „spunând“:

3. „Doamne*, au omorât pe profeţii Tăi, Unele ms. ad. „şi“au surpat altarele Tale; şi eu am rămas singur şi-mi vorLit. „caută“ viaţa!“

4. Dar ce-i spune răspunsul divin? „Mi-am* păstrat şapte mii de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal“.

5. Astfel deci*, şi în timpul de acum este o rămăşiţă potrivit unei alegeri a harului.

6. Iar dacă* este prin har, nu mai este din fapte; altfel, harul nu mai este harUnele ms. ad. „dar, dacă este din fapte, nu mai este har; altfel, fapta nu mai este faptă“.

7. Ce este deci? Ceea ce caută Israel*, nu a obţinut; iar cei aleşiLit. „alegerea“ au obţinut, şi ceilalţi au fost împietriţi,

8. după cum este scris: „Dumnezeu* le-a dat un duh de adormire, ochi* ca să nu vadă şi urechi ca să nu audă, până în ziua aceasta“.

9. Şi David spune: „Masa lor să* le fie ca o cursă şi ca o capcană şi ca un prilej de poticnire şi ca o răsplată pentru ei;

10. să* li se întunece ochii, ca să nu vadă; şi îndoaie-le spatele întotdeauna!“

11. Spun deci: s-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin* greşealaSau „alunecarea“ lor, a venit mântuire pentru naţiuni, ca să-i provoace la gelozie.

12. Dacă însă greşeala lor este o bogăţie a lumii şi paguba lor, o bogăţie a naţiunilor, cu cât mai mult este plinătatea lor?

13. Pentru că vouă vă vorbesc, naţiunilor: Întrucât eu sunt* apostol al naţiunilor, îmi glorific slujba mea;

14. poate, în vreun fel, îi voi provoca la gelozie pe cei care sunt carnea mea şi îi voi* salva pe unii dintre ei.

15. Pentru că, dacă lepădarea lor este împăcare a lumii, ce va fi primirea lor, decât viaţă dintre morţi?

16. Iar dacă cel dintâi rod* este sfânt, plămădeala de asemenea; şi, dacă rădăcina este sfântă, ramurile de asemenea.

17. Iar dacă unele* dintre ramuri au fost rupte şi tu*, fiind un măslin sălbatic, ai fost altoit printre ele şi ai devenit împreună-părtaş al rădăcinii şi grăsimii măslinului,

18. nu* te lăuda faţă de ramuri; iar dacă te lauzi, nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina pe tine.

19. Vei spune deci: „Au fost rupte ramurileUnele ms. „ramuri“, ca să fiu altoit eu“.

20. Bine: au fost rupte prin necredinţa lor, şi tu stai prin credinţă. Nu* te îngâmfa, ci teme-te*:

21. pentru că, dacă Dumnezeu nu a cruţat ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tineUnele ms. „nu cumva să nu te cruţe nici pe tine“.

22. Priveşte deci la bunătatea şi la asprimea lui Dumnezeu: asprime peste cei care au căzut şi bunătate a lui DumnezeuUnele ms. omit „a lui Dumnezeu“ peste tine, dacă* vei stărui în bunătate; altfel, şi* tu vei fi tăiat.

23. Şi ei, de asemenea, dacă* nu vor stărui în necredinţă, vor fi altoiţi, pentru că Dumnezeu poateLit. „este puternic“ să-i altoiască din nou.

24. Fiindcă, dacă tu ai fost tăiat din măslinul sălbatic din fire şi, împotriva firii, ai fost altoit într-un măslin bun, cu cât mai mult acestea, care sunt ramuri fireşti, vor fi altoite în propriul lor măslin?

25. Pentru că nu doresc să nu ştiţi, fraţilor, taina aceasta, ca să nu fiţi înţelepţi* în voi înşivă: pentru că lui Israel i s-a făcut orbireSau „împietrire“* în parte, până* va intra plinătatea naţiunilor;

26. şi astfel, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Salvatorul va veni* din Sion şiUnele ms. omit va îndepărta neevlavia de la Iacov.

27. Şi acesta* este legământul din partea Mea pentru ei, când voi înlătura păcatele lor“.

28. În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, din cauza voastră; dar, în ce priveşte alegerea, sunt preaiubiţi*, datorită părinţilor.

29. Pentru că darurile de har şi chemarea lui Dumnezeu sunt* fără părere de rău.

30. Pentru că, după cum şiUnele ms. omit voi odinioară* n-aţi crezutSau „n-aţi ascultat“ în Dumnezeu, iar acum, prin necredinţaSau „prin neascultarea“ acestora, aţi primit îndurare,

31. tot aşa şi aceştia n-au crezutSau „n-au ascultat“ acum în îndurarea dată vouăSau „îndurarea voastră“, ca să primească şi ei îndurare.

32. Pentru că Dumnezeu* i-a închis împreună pe toţi în necredinţăSau „în neascultare“, ca să arate îndurare tuturor.

33. O, adânc al bogăţiilor şi al înţelepciunii şi al cunoştinţei lui Dumnezeu! Sau „O, adânc al bogăţiilor lui Dumnezeu, şi al înţelepciunii, şi al cunoştinţei!“ Cât* de nepătrunseCare nu pot fi cercetate sunt judecăţile Lui şi de neînţelese* căile Lui!

34. Pentru că* „cine a cunoscut gândul Domnului? sau cine* a fost sfătuitorul Lui?

35. sau cine* I-a dat Lui întâi, şi să-i fie răsplătit?“

36. Pentru că din El* şi prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui* fie gloria pentru totdeauna! Amin.