1. Şi, când ·se apropiau ei de Ierusalim, de Betfaghe şi Betania, spre Muntele Măslinilor, El ·i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi

2. şi ·le-a spus: „Mergeţi în satul dinaintea voastră; şi îndată ce veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care nimeni dintre oameni nu s-a aşezat încăUnele ms. omit; dezlegaţi-l şi aduceţi-l.

3. Şi, dacă vă va spune cineva: «Pentru ce faceţi aceasta?», să ziceţi: «Domnul are nevoie de el»; şi îndată îl va trimiteUnele ms. „îl trimite“ aici“.

4. Şi au mers şi au găsit un măgăruşUnele ms. „măgăruşul“ legat la uşă, afară, la cotitura drumului, şi ·l-au dezlegat.

5. Şi unii dintre cei care stăteau acolo le-au spus: „Ce faceţi de dezlegaţi măgăruşul?“

6. Şi ei le-au spus cum le porunciseUnele ms. „le spusese“ Isus; şi i-au lăsat.

7. Şi au adus măgăruşul la Isus şi îşi aruncauUnele ms. „îşi aruncă“ hainele pe el;

8. şi S-a aşezat pe el. Şi mulţi* îşi aşterneau hainele pe drum şi alţii tăiau ramuri din copaciUnele ms. „şi alţii aşterneau ramuri, tăindu-le de pe câmpuri“; alte ms. ad. „şi le aşterneau pe drum“.

9. Şi cei care mergeau înainte şi cei care urmau strigauUnele ms. ad. „spunând“: „Osana! Binecuvântat* fie Cel care vine în Numele Domnului!

10. Binecuvântată fie Împărăţia care vineUnele ms. ad. „în Numele Domnului“, a tatălui nostru, David! Osana* în celeCerurile preaînalte!“

11. ŞiUnele ms. ad. „Isus“* a intrat în Ierusalim şiUnele ms. omit în templuGr. „hieron“, ansamblul curţilor şi al clădirilor templului; şi, privind în jur la toate, ceasul fiind deja târziuSau „fiind deja pe înserat“, a plecat la Betania cu cei doisprezece.

12. Şi a doua zi, când ieşeau din Betania, Isus a flămânzit;

13. şi, văzând de departeUnele ms. „văzând departe“ un smochin care avea frunze, a mers să vadă dacă va găsiLit. „dacă poate va găsi“ ceva în el; şi, ajungând la el, n-a găsit nimic decât frunze, pentru că nu era timpul smochinelor.

14. ŞiUnele ms. ad. „Isus“, luând cuvântul, a zis: „Nimeni să nu mai mănânce rod din tine niciodată!“ Şi ucenicii Săi au auzit.

15. Şi ei ·au venit la Ierusalim; şi ElUnele ms. „Isus“, intrând în templuGr. „hieron“, ansamblul curţilor şi al clădirilor templului, a început să-i scoată afară pe cei care vindeau şi cumpărau în templuGr. „hieron“, ansamblul curţilor şi al clădirilor templului; şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei;

16. şi nu permitea nimănui să poarte vreun vasSau „pachet“, „unealtă“ prin templuGr. „hieron“, ansamblul curţilor şi al clădirilor templului.

17. Şi îi învăţa, spunându-leUnele ms. „şi le spunea“: „Nu este scris: «Casa* Mea va fi numită casă de rugăciune pentru toate naţiunile»? Dar voi* aţi făcut din ea «peşteră de tâlhari»“.

18. Şi preoţii de seamă şi cărturariiUnele ms. „Şi cărturarii şi preoţii de seamă“ au* auzit şi căutau cum să-L omoare; pentru că se temeau de El, deoarece toată* mulţimea era uimită de învăţătura Lui.

19. Şi, când se făcea seară, El ieşea afară din cetate.

20. Şi dis-de-dimineaţă*, pe când treceau, au văzut smochinul uscat din rădăcini.

21. Şi Petru, amintindu-şi ce se întâmplase, ·I-a spus: „Rabi, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat“.

22. Şi Isus, răspunzând, ·le-a spus: „Aveţi credinţă în Dumnezeu.

23. Unele ms. ad. „Pentru că“Adevărat* vă spun că oricine va zice muntelui acestuia: «Ridică-te şi aruncă-te în mare», şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se face, va avea orice va spuneSau „va cere“.

24. De aceea vă spun: Tot* ce veţi cere rugându-vă, credeţi că aţi primitUnele ms. „că veţi primi“, şi veţi aveaLit. „se va face pentru voi“.

25. Şi, când staţi în rugăciune, să iertaţi*, dacă aveţi ceva împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre.

26. Dar, dacă* voi nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu va ierta greşelile voastre“.Unele ms. omit v. 26

27. Şi ei ·au venit din nou la Ierusalim. Şi, pe când mergea El prin templuGr. „hieron“, ansamblul curţilor şi al clădirilor templului, preoţii de seamă şi cărturarii şi bătrânii ·au venit la El

28. şi ·I-au spus: „Cu ce autoritateSau „putere“ faci acestea? şi cine Ţi-a dat autoritatea aceasta, ca să faci acestea?“

29. Şi Isus, răspunzândUnele ms. omit, le-a spus: „Vă voi întreba şi Eu un singur lucru şi răspundeţi-Mi şi vă voi spune cu ce autoritate fac acestea:

30. „Botezul lui Ioan era din cer, sau de la oameni? Răspundeţi-Mi!“

31. Şi se gândeau în ei înşişi, spunând: „Dacă vom zice: «Din cer», va spune: «AtunciUnele ms. omit de ce nu l-aţi crezut?»

32. Iar dacă vom zice: «De la oameni»“ – se temeau de popor; pentru că toţi* considerau că Ioan era, în adevăr, profet.

33. Şi ei, răspunzând, ·I-au spus lui Isus: „Nu ştim“. Şi Isus, răspunzândUnele ms. omit, ·le-a spus: „Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac acestea“.