1. Şi, suindu-Se* de acolo, ·a venit în ţinuturileLit. „hotarele“ Iudeii şiUnele ms. omit deUnele ms. „prin“ cealaltă parte a Iordanului; şi din nou ·s-au strâns mulţimi la El şi, după cum obişnuia, din nou îi învăţa.

2. Şi, venind* la El fariseiiUnele ms. „farisei“, Îl întrebau, ispitindu-L: „Este permis unui bărbat să-şi lase soţia?“

3. Iar El, răspunzând, le-a spus: „Ce v-a poruncit Moise?“

4. Şi ei au spus: „Moise* a permis să-i scrie o carte de despărţire şi s-o lase“.

5. Şi Isus, răspunzând, le-a spus: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris el această poruncă.

6. Dar, de la începutul creaţiei, «DumnezeuUnele ms. „El“ i-a* făcut bărbat şi femeie.

7. De aceea* va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa,

8. şi cei doi vor fi un singur trupLit. „spre o singură carne“»; astfel că nu mai sunt doi, ci un singur trup.

9. Deci ce a unitLit. „a înjugat împreună“ Dumnezeu, omul să nu despartă“.

10. Şi din nou, în casă, uceniciiUnele ms. ad. „Săi“ L-au întrebat despre aceastaUnele ms. „acelaşi lucru“.

11. Şi El ·le-a spus: „Oricine* îşi va lăsa soţia şi se va căsători cu alta, comite adulter faţă de ea.

12. Şi dacă o femeie îşi va lăsa soţul şiUnele ms. „Şi dacă, după ce şi-a lăsat soţul“ se va căsătoriUnele ms. „va fi căsătorită“ cu altul, comite adulter“.

13. Şi aduceau copilaşi la El, ca să-i atingă. Dar ucenicii i-au mustrat pe cei care îi aduceauUnele ms. omit „pe cei care îi aduceau“.

14. Dar Isus, văzând aceasta, s-a mâhnit şi le-a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şiUnele ms. omit nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a unora* ca ei.

15. Adevărat vă spun: Oricine* nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea“.

16. Şi, luându-i în braţe, punându-ŞiUnele ms. „punând“ mâinile peste ei, i-a binecuvântatUnele ms. „îi binecuvântează“.

17. Şi, pe când ieşea la drum, un om a alergat la El şi, îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa eternă?“

18. Iar Isus i-a spus: „Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul singur, Dumnezeu.

19. Ştii poruncile: nu* comite adulter; nu ucideNu comite crimă; nu fura; nu mărturisi fals; nu înşela; onorează pe tatăl tău şi pe mama ta“.

20. Şi el, răspunzând, I-a spus: „Învăţătorule, toate acestea le-am ţinut din tinereţea mea“.

21. Şi Isus, uitându-Se la el, l-a iubit şi i-a spus: „Un singur lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară* în cer; şi vino, urmează-MăUnele ms. ad. „luând crucea““.

22. Dar el, întristat de acest cuvânt, a plecat mâhnit, pentru că avea multe proprietăţi.

23. Şi Isus, privind* în jur, ·le-a spus ucenicilor Săi: „Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!“

24. Şi ucenicii erau uimiţi de cuvintele Lui. Şi Isus, răspunzând din nou, ·le-a spus: „Copii, cât de greu este pentru cei* care se încred în bogăţiiUnele ms. omit „pentru cei care se încred în bogăţii“ să intre în Împărăţia lui Dumnezeu!

25. Mai uşor este să treacăUnele ms. „să intre“ o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu“.

26. Şi erau foarte uimiţi, zicând unii către alţii: „Şi cine poate fi mântuit?“

27. Dar Isus, privind la ei, ·a spus: „La oameni este imposibil, dar nu la* Dumnezeu; pentru că toate sunt posibile la Dumnezeu“.

28. Unele ms. ad. „Şi“Petru* a început să-I spună: „Iată, noi am lăsat toate şi Te-am urmat“.

29. Unele ms. ad. „Dar“; alte ms. ad. „Şi“Isus, răspunzândUnele ms. omit, a spus: „Adevărat vă spun, nu este nimeni care a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamăUnele ms. ad. „sau soţie“, sau copii, sau ogoare, pentru Mine şiUnele ms. omit „pentru Mine şi“ pentru Evanghelie,

30. care* să nu primească însutit acum, în timpul acesta: case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ogoare, cu persecuţii, şi, în veacul care vine, viaţă eternă.

31. Dar mulţi* din cei dintâi vor fi cei din urmă şi cei din urmă vor fi cei dintâi“.

32. Şi erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, şi Isus mergea înaintea lor; şi se minunau şi, urmându-L, se temeau. Şi, luându-i* din nou la Sine pe cei doisprezece, a început să le spună ce urma să I se întâmple:

33. „Iată, ne suim la Ierusalim, şi Fiul Omului va fi predat preoţilor de seamă şi cărturarilor şi Îl vor condamna la moarte şi Îl vor da în mâna naţiunilor

34. şi Îl vor batjocori şi Îl vor biciui şi Îl vor scuipa şi Îl vor omorî; şi după trei zileUnele ms. „a treia zi“ va învia“.

35. Şi ·au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, spunândUnele ms. „spunându-I“: „Învăţătorule, vrem să ne faci ce ÎţiUnele ms. omit „Îţi“; alte ms. omit tot ce urmează după „Învăţătorule, vrem“ până la „ca să şedem unul la…“ vom cere“.

36. Şi El le-a spus: „Ce vreţi să fac pentru voi?“

37. Şi ei I-au spus: „Dă-ne ca să şedem unul la dreapta Ta şi unul la stânga TaUnele ms. omit, în gloria TaSau „ca în gloria Ta să şedem unul la dreapta Ta şi unul la stânga Ta“; sau „ca să stăm în gloria Ta““.

38. Dar Isus le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care îl beau Eu sauUnele ms. „şi“ să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu?“

39. Şi ei I-au spus: „Putem“. Şi Isus le-a spus: „Paharul pe care-l beau Eu îl veţi beaUnele ms. ad. „în adevăr“; şi cu botezul cu care sunt botezat Eu veţi fi botezaţi;

40. dar a şedea la dreapta Mea sauUnele ms. „şi“ la stânga MeaUnele ms. omit nu este al Meu să dau, ci se va da acelora pentru care s-a pregătit“.

41. Şi cei zece, auzind*, au început să se supere pe Iacov şi pe Ioan.

42. Dar Isus, chemându-i la Sine, ·le-a spus: „Ştiţi* că cei care sunt consideraţi că stăpânesc peste naţiuni domnesc peste ele; şi cei mari ai lor exercită autoritate asupra lor.

43. Dar* între voi nu esteUnele ms. „să nu fie“ aşa; ci oricine ar vrea să fie mare între voi va fiSau „să fie“ slujitorul vostru;

44. şi oricine ar vrea să fie cel dintâi între voi va fiSau „să fie“ robul tuturor;

45. pentru că şi Fiul* Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi* să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi“.

46. Şi ei ·au venit la Ierihon; şi, pe când ieşea din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu o mare mulţime, fiulUnele ms. „un fiu al“ lui Timeu, Bartimeu, orbul, şedea lângă drum cerşindUnele ms. „un cerşetor orb şedea lângă drum“; alte ms. „şedea orb şi cerşetor lângă drum“.

47. Şi, auzind că este Isus Nazarineanul, a început să strige şi să spună: „Fiu al lui David, Isuse, ai milă de mine!“

48. Şi mulţi îl mustrau ca să tacă; dar el striga şi mai tare: „Fiu al lui David, ai milă de mine!“

49. Şi Isus, oprindu-Se, a spus ca el să fie chematUnele ms. „Isus, oprindu-Se, a spus: «Chemaţi-l!»“; şi ei ·l-au chemat pe orb, spunându-i: „Îndrăzneşte; ridică-te, te cheamă“.

50. Şi el, aruncându-şi haina, a sărit în susUnele ms. „s-a ridicat“ şi a venit la Isus.

51. Şi Isus, răspunzând, i-a spusUnele ms. „îi spune“: „Ce vrei să-ţi fac?“ Şi orbul I-a spus: „Rabuni, să văd!“

52. Şi Isus i-a spus: „Mergi! Credinţa* ta te-a vindecatSau „te-a mântuit““. Şi îndată a văzut şi L-a urmatUnele ms. ad. „pe Isus“ pe drum.