1. În zilele acelea fiind din nou o mareUnele ms. „fiind o foarte mare“ mulţime şi neavând ce să mănânce, IsusUnele ms. omit „Isus“ i-a chemat la Sine pe ucenicii SăiUnele ms. omit şi ·le-a spus:

2. „Mi-e milă de mulţime, pentru că stau deja de trei zile cu Mine şi n-au ce să mănânce;

3. şi, dacă le voi da drumul la casele lor flămânzi, vor leşina pe drum; pentru căUnele ms. „şi“ unii dintre ei au venit de departe“.

4. Şi ucenicii Săi I-au răspuns: „De unde va putea cineva să-i sature pe aceştia cu pâine, aici, într-un loc pustiu?“

5. Şi El i-a întrebat*: „Câte pâini aveţi?“ Şi ei au spus: „Şapte“.

6. Şi El a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ; şi, luând cele şapte pâini, a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi, ca să le pună înainte; şi ei le-au pus înaintea mulţimii.

7. Şi aveau câţiva peştişori; şi, după ce i-a binecuvântat*, a dorit ca şi aceştia să fie puşi înaintea lorUnele ms. omit.

8. Şi au mâncat şi s-au săturat. Şi au ridicat prisosul de firimituri: şapte coşuriCoş mai mare, purtat de două persoane, folosit pentru a transporta peşte.

9. ŞiUnele ms. ad. „cei care mâncaseră“ erau cam patru mii; şi le-a dat drumul.

10. Şi îndată*, intrând în corabie cu ucenicii Săi, a venit în părţile Dalmanutei.

11. Şi fariseii au ieşit* şi au început să discute aprins împotriva Lui, cerând de la El un semn din cer, ca să-L ispitească.

12. Şi, suspinândUnele ms. ad. „adânc“; alte ms. ad. „cu glas tare“ în duhul Său, ·a zis: „Pentru ce cere generaţia aceasta un semn? Adevărat vă spun: Nicidecum nu i se va daLit. „dacă se va da“ – o formă ebraică uzuală, ca în Ev. 3.11; Ps 95.7-11 un semn acestei generaţii“.

13. Şi i-a lăsat şi, intrând din nou în corabie, a plecat spre partea cealaltă.

14. Şi* au uitat să ia pâini şi nu aveau decât o pâine cu ei în corabie.

15. Şi El le-a* poruncit, spunând: „Fiţi atenţi, feriţi-vă de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!“

16. Şi ei se gândeau în ei înşişi, spunândUnele ms. omit: „Pentru că* nu avem pâini“.

17. Şi IsusUnele ms. „El“, ştiind aceasta, ·le-a spus: „Pentru ce vă gândiţi că nu aveţi pâini? Nu* pricepeţi încă, nici nu înţelegeţi? Aveţi inimaUnele ms. ad. „încă“ împietrită?

18. Având ochi, nu vedeţi? şi, având urechi, nu auziţi? şi nu vă amintiţi?

19. Când* am frânt cele cinci pâini pentru cei cinci mii, câte coşniţe pline cu firimituri aţi ridicat?“ Ei ·I-au spus: „Douăsprezece“.

20. „Şi când* am frânt cele şapte pentru cei patru mii, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat?“ Şi ei au spus: „Şapte“.

21. Şi El le-a spus: „Cum nu înţelegeţi încăUnele ms. omit „încă“; alte ms. omit „Cum“?“

22. Şi El a venitLit. „El vine“; unele ms. „ei vin“ la Betsaida. Şi ·I-au adus un orb şi ·L-au rugat să-l atingă.

23. Şi, luându-l de mână pe orb, l-a scos afară din sat şi, scuipând* pe ochii lui, Şi-a pusUnele ms. „a pus“, la fel în v. 25 mâinile peste el şi l-a întrebat dacă zăreşte cevaUnele ms. „l-a întrebat: «Zăreşti ceva?»“.

24. Şi el, privind în sus, a spus: „Zăresc oameni, pentru că îi vădUnele ms. omit „pentru că îi văd“ ca nişte copaci umblând“.

25. Apoi Şi-a pus din nou mâinile pe ochii lui şi el a văzut limpedeUnele ms. „l-a făcut să privească în sus“. Şi a fost vindecat şi vedea totulUnele ms. „pe toţi oamenii“ desluşit.

26. Şi l-a trimis la el acasă, spunând: „Nu intra în satUnele ms. ad. „nici nu spune cuiva în sat““.

27. Şi Isus şi ucenicii Săi au plecat în satele din Cezareea lui Filip; şi pe drum i-a întrebat pe ucenicii Săi, spunându-le: „Cine zic oamenii că sunt Eu?“

28. Şi ei I-au răspuns, zicândUnele ms. „Şi ei I-au vorbit, spunând“; alte ms. „Şi ei au răspuns“: „Ioan* Botezătorul; şi alţii, Ilie; iar alţii, unul dintre profeţi“.

29. Şi El i-a întrebatUnele ms. „le spune“: „Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?“ Şi Petru, răspunzând, I-a spus: „Tu* eşti Hristosul“.

30. Şi* El le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui despre El.

31. Şi a* început să-i înveţe că Fiul Omului trebuie să sufere multe şi să fie respins de bătrâni şi de preoţiiUnele ms. nearticulat de seamă şi de cărturari şi să fie omorât şi după trei zile să învieze.

32. Şi El le vorbea deschis despre acest lucru. Şi Petru, luându-L deoparte, a început să-L mustre.

33. Iar El, întorcându-Se şi văzându-i pe ucenicii Săi, l-a certat pe Petru, spunândUnele ms. „şi spune“: „Pleacă înapoia Mea, Satan! pentru că gândurile tale nu sunt la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor“.

34. Şi, chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a spus: „Oricine* vrea să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi şi să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.

35. Pentru că oricine* va vrea să-şi salveze viaţa, şi-o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţaUnele ms. ad. „proprie“ pentru Mine şi pentru Evanghelie, Unele ms. ad. „acela“şi-o va salva.

36. Pentru că, ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea, şi şi-ar pierde sufletul?

37. Pentru că, ce va daUnele ms. „ce ar da“ un om în schimb pentru sufletul său?

38. Pentru că* de oricine se* va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în această generaţie adulteră şi păcătoasă, şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni în gloria Tatălui Său, cu sfinţii îngeri“.