1. Şi El a intrat şi trecea prin Ierihon.

2. Şi iată un om chemat cu numele Zacheu: şi el era şef al vameşilor, şi era bogat.

3. Şi căuta să-L vadă pe Isus, cine este, şi nu putea din cauza mulţimii, pentru că era mic de statură.

4. Şi, alergând înainte, s-a suit într-un sicomorGr. „sikomoraia“, ca să-L vadă, pentru că pe acolo urma să treacă.

5. Şi Isus, când a ajuns la locul acela, a privit în sus, l-a văzut şi i-a zis: „Zachee, grăbeşte-te şi coboară, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!“

6. Şi el, grăbindu-se, a coborât şi L-a primit cu bucurie.

7. Şi, văzând aceasta, toţi murmurau, spunând: „A* intrat să găzduiască la un om păcătos!“

8. Dar Zacheu, stând în picioare, I-a zis Domnului: „Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor; şi, dacă am luat ceva* de la cineva prin învinuire falsă, îi restitui* împătrit“.

9. Şi Isus i-a zis: „Astăzi a venit mântuirea în casa aceasta, pentru că şi* el este un fiu* al lui Avraam.

10. Pentru că* Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut“.

11. Dar, auzind ei acestea, El a adăugat şi a spus o parabolă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei* gândeau că Împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate îndată.

12. Deci* a spus: „Un om de neam ales a plecat într-o ţară îndepărtată, ca să primească o împărăţie şi să se întoarcă.

13. Şi, chemând zece robi ai săi, le-a dat zece mineMonede de argint şi le-a zis: «Faceţi comerţ cu ele până când vin».

14. Dar* cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunând: «Nu vrem ca acesta să împărăţească peste noi».

15. Şi a fost că, la venirea lui din nou, după ce primise împărăţia, a spus să fie chemaţi la el robii aceia cărora le dăduse banii, ca să ştie ce a câştigat fiecare prin comerţ.

16. Şi cel dintâi a venit, spunând: «Doamne, mina ta a adus zece mine».

17. Şi el i-a spus: «Bine, rob bun; pentru că ai fost credincios* în foarte puţin, primeşte autoritate peste zece cetăţi».

18. Şi al doilea a venit, spunând: «Doamne, mina ta a făcut cinci mine».

19. Şi i-a spus şi acestuia: «Şi tu, fii peste cinci cetăţi».

20. Şi un altul a venit, spunând: «Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o învelită într-un ştergar;

21. pentru că* mă temeam de tine, fiindcă eşti om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat».

22. ŞiUnele ms. omit el i-a spusLit. „îi spune“; unele ms. „a spus“: «Din* cuvintele taleLit. „Din gura ta“ te voi judeca, rob rău. Ştiai* că eu sunt om aspru, luând ce n-am pus şi secerând ce n-am semănat;

23. şi de ce n-ai dat argintul meu la bancă, şi eu, venind, l-aş fi cerut cu dobândă?»

24. Şi le-a spus celor care stăteau de faţă: «Luaţi de la el mina şi daţi-i-o celui care are zece mine!»

25. Şi ei i-au spus: «Doamne, el are zece mine».

26. «Pentru că, vă spun*, oricui are i se va da; dar de la cel care nu are, şi ceea ce are i se va lua.

27. Mai mult, pe vrăjmaşii aceia ai mei, care n-au vrut ca eu să împărăţesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i înaintea mea!»“

28. Şi, spunând acestea, mergea* înainte, suindu-Se la Ierusalim.

29. Şi a fost că, pe când Se apropia de Betfaghe şi de Betania, spre muntele numit al Măslinilor, i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi,

30. spunând: „Mergeţi în satul dinainte, în care, intrând, veţi găsi un măgăruş legat, pe care nimeni dintre oameni nu s-a aşezat vreodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-l!

31. Şi, dacă vă va întreba cineva: «De ce îl dezlegaţi?», veţi spune aşa: «Pentru că Domnul are nevoie de el»“.

32. Şi cei trimişi au mers şi au găsit aşa cum le spusese.

33. Şi, pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui le-au zis: „Pentru ce dezlegaţi măgăruşul?“

34. Şi ei au spus: „Pentru căUnele ms. omit „Pentru că“ Domnul are nevoie de el“.

35. Şi l-au adus la Isus. Şi*, aruncându-şi hainele pe măgăruş, L-au pus pe Isus deasupra.

36. Şi, pe când* mergea El, îşi aşterneau hainele pe drum.

37. Şi, pe când Se apropia deja de coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate lucrările de putere pe care ei le văzuseră,

38. spunând: „Binecuvântat* fie Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace* în cer şi glorie în celeCerurile preaînalte!“

39. Şi unii dintre fariseii din mulţime I-au zis: „Învăţătorule, mustră-Ţi ucenicii!“

40. Şi El, răspunzând, le-a zis: „Vă spun, dacă vor tăcea aceştia, pietrele* vor striga“.

41. Şi, când S-a apropiat, văzând cetatea, a* plâns pentru ea,

42. spunând: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi a ta, cele care sunt spre pacea ta! Dar acum sunt ascunse de ochii tăi.

43. Pentru că vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi vor face întărituri în jurul* tău, şi te vor încercui, şi te vor strânge din toate părţile

44. şi te* vor face una cu pământul, şi pe copiii tăi care sunt în tine; şi nu* vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că* n-ai cunoscut timpul cercetării tale“.

45. Şi*, intrând în templuGr. „hieron“, a început să-i scoată afară pe cei care vindeau în el şi cumpărau,

46. spunându-le: „Este scris*: «Casa Mea este casă de rugăciune», dar voi* aţi făcut din ea «peşteră de tâlhari»“.

47. Şi El îi învăţa zi de zi în templuGr. „hieron“. Dar preoţii de seamă* şi cărturarii şi cei dintâi ai poporului căutau să-L omoare;

48. şi nu găseau ce să-I facă, pentru că tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.