1. Iar după acestea, Domnul a rânduit şi pe alţi şaptezeciUnele ms. „şaptezeci şi doi“ şi i-a trimis* câte doi, înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc unde urma El să vină.

2. ŞiUnele ms. „Deci“ le zicea: „Secerişul*, în adevăr, este mare, dar* lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. Mergeţi;

3. iată*, EuUnele ms. omit vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.

4. Nu* purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminteLit. „sandale“; şi nu* salutaţi pe nimeni pe drum.

5. Şi, în* orice casă veţi intra, întâi spuneţi: «Pace casei acesteia!»

6. Şi, dacăUnele ms. ad. „în adevăr“ este acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el; dar, dacă nu, se va întoarce la voi.

7. Şi* rămâneţi în aceeaşi casă, mâncând* şi bând cele ce au eiSau „ce vă oferă ei“; pentru că vrednic* este lucrătorul de plata lui. Nu vă mutaţi din casă în casă.

8. Şi, în orice cetate veţi intra, şi ei vă primesc, mâncaţi ce vi se pune înainte

9. şi* vindecaţi pe bolnavii din ea şi spuneţi-le: «Împărăţia* lui Dumnezeu s-a apropiat de voi».

10. Dar, în orice cetate veţi intraUnele ms. „aţi intra“ şi ei nu vă primesc, ieşiţi pe străzile ei şi spuneţi:

11. «Chiar* praful care s-a lipit de noiUnele ms. ad. „pe picioare“; alte ms. ad. „pe picioarele noastre“ din cetatea voastră îl scuturăm împotriva voastră; totuşi să ştiţi aceasta, că s-a apropiatUnele ms. ad. „de voi“ Împărăţia lui Dumnezeu».

12. DarUnele ms. omit vă spun că în* ziua aceea mai uşor va fi pentru Sodoma decât pentru cetatea aceea.

13. Vai* de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaida! pentru că*, dacă în Tir şi în Sidon ar fi avut loc lucrările de putere care au avut loc în voi, de mult s-ar fi pocăit, şezând în sac şi cenuşă.

14. Dar mai uşor va fi pentru Tir şi pentru Sidon la judecată, decât pentru voi.

15. Şi* tu, Capernaume, care ai fost înălţat* până la cerUnele ms. „Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat până la cer?“, vei fi coborât până* la Locuinţa morţilorGr. „hades“.

16. Cine* vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi* cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă respinge; iar* cine Mă respinge pe Mine, respinge pe Cel care M-a trimis pe Mine“.

17. Şi cei şaptezeci s-au* întors cu bucurie, spunând: „Doamne, chiar demonii ni se supun în Numele Tău“.

18. Şi El le-a spus: „Am* văzut pe Satan căzând din cer ca un fulger.

19. Iată, vă* dauUnele ms. „v-am dat“ autoritate să călcaţi peste şerpi şi peste scorpioni şi peste toată puterea vrăjmaşului; şi nimic nu vă va vătăma nicidecum.

20. Totuşi nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se supun; ci bucuraţi-văUnele ms. ad. „mai degrabă“ că numele* voastre sunt scrise în ceruri“.

21. În* acelaşi ceas, IsusUnele ms. „El“ S-a bucurat în duhUnele ms. „în Duhul Sfânt“ şi a spus: „Te laud, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor; da, Tată, pentru că aşa a fost plăcut înaintea Ta.

22. Unele ms. ad. „Şi, întorcându-Se spre ucenici, a spus:“Toate* Mi-au fost date de Tatăl Meu; şi* nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, în afară de Tatăl, şi cine este Tatăl, în afară de Fiul şi de acela căruia vrea Fiul să i-L descopere“.

23. Şi, întorcându-Se spre ucenici, le-a spus deoparte: „Ferice* de ochii care văd ce vedeţi voi!

24. Pentru că vă spun că* mulţi profeţi şi împăraţi au dorit să vadă ceea ce vedeţi voi, şi n-au văzut; şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit“.

25. Şi, iată, un învăţător* al legii s-a ridicat, ispitindu-L şi spunând: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenescLit. „făcând ce anume, voi moşteni“ viaţa eternă?“

26. Şi El i-a zis: „Ce este scris în lege? Cum citeşti?“

27. Iar el, răspunzând, a spus: „Să-L* iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi cuUnele ms. „din“ tot cugetul tău; şi* pe aproapele tău, ca pe tine însuţi“.

28. Şi El i-a spus: „Drept ai răspuns; fă* aceasta şi vei trăi“.

29. Dar el, dorind să* se îndreptăţească, I-a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?“

30. Şi Isus, răspunzând, a spus: „Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între tâlhari, care l-au dezbrăcat şi l-au rănitLit. „i-au făcut răni“, şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.

31. Şi, din întâmplare, un preot cobora pe drumul acela; şi, văzându-l, a* trecut înainteUnele ms. omit pe partea cealaltă.

32. Şi tot astfel şi un levit, ajungând la locul acela, a venit şi a văzut şi a trecut înainteUnele ms. omit pe partea cealaltă.

33. Dar un samaritean* care călătorea a venit la el şi, văzându-lUnele ms. „văzând“, i s-a făcut milă.

34. Şi s-a apropiat şi i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; şi, punându-l pe animalul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.

35. Şi a doua zi dimineaţa, pe când plecaUnele ms. omit „pe când pleca“, scoţând doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a spusUnele ms. „a spus“: «Ai grijă de el; şi orice vei mai cheltui, eu îţi voi da înapoi la întoarcerea mea».

36. CareUnele ms. ad. „deci“ dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?“

37. Şi el a spus: „Cel care a avut milă de elLit. „şi-a făcut milă cu el““. Şi IsusUnele ms. „Isus deci“ i-a spus: „Mergi şi fă şi tu la fel“.

38. Şi a fost că, pe când mergeau, El a intrat într-un sat. Şi o femeie cu numele Marta* L-a primit în casa ei.

39. Şi ea avea o soră, numită Maria, care*, aşezându-se şi ea la* picioarele lui IsusUnele ms. „la picioarele Domnului“, asculta cuvântul Său.

40. Marta însă era ocupată cu multă slujire; şi, apropiindu-se, a spus: „Doamne, nu-Ţi pasă că sora mea m-a lăsat să slujesc singură? Spune-i deci să mă ajute“.

41. Dar IsusUnele ms. „Dar Domnul“, răspunzând, i-a spus: „Marto, Marto, pentru multe te îngrijorezi şi te tulburi tu;

42. dar un* singur lucru este necesar: şi Maria a ales partea cea bună, care nu i se va lua“.