1. Şi le zicea şi ucenicilor SăiUnele ms omit: „Era un om bogat, care avea un administrator; şi acesta a fost acuzat înaintea lui că-i risipea averea.

2. Şi, chemându-l, i-a spus: «Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă socoteală de administrarea ta, pentru că nu mai poţi fi administrator».

3. Şi administratorul şi-a zis: «Ce voi face, pentru că stăpânul meu îmi ia administraţia? Să sap, nu pot; să cerşesc, mi-e ruşine.

4. Ştiu ce voi face, pentru ca, atunci când voi fi scos din administraţie, să mă primească în casele lor».

5. Şi, chemând la sine pe fiecare dintre datornicii stăpânului său, i-a spus celui dintâi:

6. «Cât îi datorezi stăpânului meu?» Şi el a spus: «O sută de baţi1 bat= aproximativ 35 litri de untdelemn». Şi el i-a spus: «Ia-ţi înscrisul şi aşază-te şi scrie repede cincizeci».

7. Apoi i-a spus altuia: «Şi tu, cât îi datorezi?» Şi el a spus: «O sută de cori1 cor= 10 baţi de grâu». Şi el i-a spus: «Ia-ţi înscrisul şi scrie optzeci».

8. Şi stăpânul l-a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că lucrase cu chibzuinţă. Pentru că fiii veacului acestuia sunt mai chibzuiţi faţă de generaţia lor decât fiii* luminii.

9. Şi Eu vă spun: Faceţi-vă* prieteni prinLit. „din“ bogăţiaLit. „Mamona“, personificare a bogăţiei nedreptăţii, pentru ca, atunci când se vor terminaUnele ms. „se vor fi terminat“; alte ms. „vă veţi sfârşi“, să fiţi primiţiUnele ms. „ei să vă primească“ în corturile eterne.

10. Cine* este credincios în foarte puţin este credincios şi în mult; şi cine în foarte puţin este nedrept, şi în mult este nedrept.

11. Deci, dacă în bogăţia nedreaptă n-aţi fost credincioşi, pe cea adevărată cine v-o va încredinţa?

12. Şi, dacă în ceea ce este al altuia n-aţi fost credincioşi, cine vă va da ceea ce este al vostru?

13. Nici* un servitorDe casă nu poate slujiSlujire de rob la doi stăpâni; pentru că, sau îl va urî pe unul şi-l va iubi pe celălalt, sau se va alipi de unul şi-l va dispreţui pe celălalt. Nu puteţi slujiSlujire de rob lui Dumnezeu şi lui Mamona“.

14. Şi fariseii, care* erau iubitori de bani, auzeau şi eiUnele ms. omit „şi ei“ toate acestea şi-şi băteau joc de El.

15. Şi El le-a spus: „Voi sunteţi cei care vă îndreptăţiţi* pe voi înşivă înaintea oamenilor, dar Dumnezeu* vă cunoaşte inimile; pentru că ce* este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

16. Legea* şi profeţii au fost până la Ioan; de atunci Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se vesteşte şi fiecare dă năvală să intre în ea.

17. Dar mai uşor este* să treacă cerul şi pământul, decât să cadă o singură frântură de literă din lege.

18. Oricine* îşi lasă soţia şi se căsătoreşte cu alta comite adulter; şi oricine se căsătoreşte cu cea lăsată de bărbat comite adulter“.

19. „Şi era un om bogat care se îmbrăca în purpură şi in subţire, veselindu-se zilnic în lux.

20. Iar un om sărac, numit Lazăr, era pusLit. „aruncat“; unele ms. omit la poarta lui, plin de răni,

21. şi dorea mult să se sature cu firimiturileUnele ms omit care cădeau de la masa bogatului; chiar şi câinii veneau şi-i lingeau rănile.

22. Şi a fost că săracul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Şi a murit şi bogatul şi a fost înmormântat.

23. Şi, în Locuinţa morţilorGr. „hades“, fiind în chinuri, ridicându-şi ochii, ·i-a văzut de departe pe Avraam, şi pe Lazăr în sânul lui.

24. Şi, strigând, a spus: „Părinte Avraame, ai milă de mine şi trimite-l pe Lazăr ca să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească* limba, pentru că sunt chinuit* în văpaia aceasta“.

25. Dar Avraam a spus: „Copile, adu-ţi aminte* că tu ţi-ai primit deplin cele bune în timpul vieţii tale şi Lazăr, la fel, pe cele rele; iar acum, el este mângâiat aiciUnele ms. omit şi tu eşti chinuit.

26. Şi, pe lângă toate acestea, între noi şi voi este întărită o prăpastie mare, astfel încât cei care vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi“.

27. Şi el a spus: „Te rog atunci, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,

28. pentru că am cinci fraţi, ca să-i înştiinţeze, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin“.

29. DarUnele ms. omit Avraam i-a spusLit. „îi spune“; unele ms. „Dar Avraam spune“: „Au* pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei“.

30. Dar el a spus: „Nu, părinte Avraame, ci, dacă va merge la ei cineva dintre cei morţi, se vor pocăi“.

31. Şi el i-a spus: „Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nu se vor lăsa convinşi nici dacă* ar învia cineva dintre morţi“.