Pagina curentă: GBV 2001 » Vechiul Testament » Daniel 12
Daniel
Capitolul 12
Profeţie despre timpul sfârşitului
1. Şi, în timpul acela, se va ridica Mihail, căpetenia cea mare, care stă pentru fiii poporului tău; şi va fi un timp de strâmtorare* cum n-a fost niciodată de când există o naţiune, până în timpul acela. Şi, în timpul acela, poporul tău* va fi salvat, oricine va fi găsit scris* în carte.
2. Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor trezi: unii pentru viaţa* eternă şi alţii pentru ruşinePlinătatea ruşinii, pentru dispreţ* etern.
3. Şi înţelepţii* vor străluci* ca strălucirea întinderii cereşti, şi cei care întorc* pe cei mulţi spre dreptate, ca stelele*, pentru totdeauna şi pentru eternitate.
4. Şi tu*, Daniele, ascundeSau „închide“* cuvintele acestea şi pecetluieşte cartea până la timpul sfârşitului*. Mulţi vor alerga încoace şi încoloSau „vor cerceta cu sârguinţă“ şi cunoştinţa va creşte».
A patra viziune
5. Atunci eu, Daniel, am privit şi, iată, alţi doi stăteau, unul dincoace, pe malul râului, şi unul dincolo, pe malul râului*.
6. Şi unul a zis omului* îmbrăcat în in care era deasupra apelor râului: «Cât* de mult este până la sfârşitul minunilor acestora?»
7. Şi l-am auzit pe omul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului; şi el şi-a ridicat dreapta* şi stânga lui spre ceruri şi a jurat pe Cel care este viu pentru totdeauna* că aceasta va fi pentru un timp*, timpuri şi o jumătate de timp; şi când se va sfârşi* zdrobirea puteriiLit. „mâinii“ poporului sfânt*, toate acestea se vor sfârşi.
8. Şi am auzit, dar n-am înţeles, şi am zis: «Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?»
9. Şi el a zis: «Mergi, Daniele, căci cuvintele acestea sunt ascunse şi pecetluite până* la timpul sfârşitului.
10. Mulţi* vor fi curăţiţi şi vor fi albiţi şi vor fi purificaţi, dar cei răi vor lucra cu răutate* şi nimeni dintre cei răi nu va înţelege, dar cei înţelepţi* vor înţelege.
11. Şi, din timpul* în care jertfa neîncetată va fi desfiinţată şi se va ridica urâciunea pustiiriiSau „care pustieşte“, vor fi o mie două sute nouăzeci de zile.
12. Ferice de cel care aşteaptă şi ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile.
13. Dar tu, mergi* pe drumul tău până la sfârşit; şi tu te vei odihni* şi te vei ridica* în partea taLit. „în sortul tău“ de moştenire, la sfârşitul zilelor»“.