1. ✸ Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ pentru o mie din mai-marii săi şi a băut vin înaintea celor o mie.

2. Pe când gusta vinul, Belşaţar a poruncit să se aducă vasele de aur şi de argint pe care le luase* Nebucadneţar, tatăl său, din templul care era la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai-marii săi, soţiile sale şi concubinele sale.

3. Atunci au adus vasele de aur care fuseseră luate din templul casei lui Dumnezeu care era în Ierusalim; şi împăratul şi mai marii săi, soţiile sale şi concubinele sale au băut cu ele.

4. Au băut vin şi au lăudat* pe dumnezeii de aur şi de argint, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră.

5. În clipa* aceeaSau „ceasul acela“ au apărut nişte degete de mână de om şi au scris în faţa lămpiiSau „candelabrului“, pe tencuiala zidului palatului împăratului; şi împăratul a văzut parteaSau „palma“ mâinii care scria.

6. Atunci faţa împăratului s-a schimbatLit. „strălucirea (sau lumina) feţei lui s-a schimbat pe el“ şi gândurile sale l-au tulburat; şi încheieturile coapselor sale s-au dezlegat şi genunchii* săi s-au izbit unul de altul.

7. Împăratul a strigat* tare să i se aducă descântătorii*, caldeenii şi astrologii. Împăratul a vorbit şi le-a zis înţelepţilor Babilonului: „Oricine va citi scrierea aceasta şi-mi va arăta interpretarea ei va fi îmbrăcat cu purpură şi va avea un lanţ de aur la gâtul lui şi va fi al treilea* guvernator în împărăţie“.

8. Atunci au intrat toţi înţelepţii împăratului, dar n-au putut* să citească scrierea, nici să spună împăratului interpretarea ei.

9. Atunci împăratul Belşaţar s-a tulburat* mult şi i s-a schimbat faţa şi mai-marii săi au încremenit.

10. Împărăteasaîmpărăteasa-mamă, la auzul cuvintelor împăratului şi ale mai-marilor lui, a intrat în casa ospăţului; împărăteasa a vorbit şi a zis: „Veşnic* să trăieşti, împărate! Să nu te tulbure gândurile tale şi să nu ţi se schimbe faţa.

11. Este* un om în împărăţia ta în care este duhul dumnezeilor sfinţi; şi în zilele tatălui tău s-au găsit în el lumină şi pricepere şi înţelepciune, ca înţelepciunea dumnezeilor; şi împăratul Nebucadneţar, tatăl tău – tatăl tău, împăratul – l-a făcut căpetenie* a cărturarilor, a descântătorilor, a caldeenilor şi a astrologilor.

12. Pentru că un duh* deosebit de ales şi cunoştinţă şi pricepere, interpretarea viselor şi arătarea celor ascunse şi rezolvarea lucrurilor dificile s-au găsit în el, în Daniel, pe care împăratul* l-a numit Beltşaţar. Acum să fie chemat Daniel şi-ţi va arăta interpretarea“.

13. Atunci Daniel a fost adus înaintea împăratului. Împăratul a vorbit şi i-a zis lui Daniel: „Tu eşti acel Daniel, dintre fiii captivităţii lui Iuda, pe care i-a adus împăratul, tatăl meu, din Iuda?

14. Şi am auzit despre tine că duhul* dumnezeilor este în tine, şi lumină şi pricepere şi înţelepciune aleasă se găsesc în tine.

15. Şi acum, înţelepţii* şi descântătorii au fost aduşi înaintea mea ca să citească scrierea aceasta şi să-mi spună interpretarea ei, dar n-au putut să arate interpretarea cuvintelor.

16. Dar am auzit despre tine că poţi să dai interpretări şi să rezolvi lucrurile dificile. Acum*, dacă poţi să citeşti scrierea şi să-mi faci cunoscut interpretarea ei, vei fi îmbrăcat cu purpură şi vei avea un lanţ de aur la gâtul tău şi vei fi al treilea guvernator în împărăţie“.

17. Atunci Daniel a răspuns şi a zis înaintea împăratului: „Darurile tale să fie ale tale şi dă altuia răsplătirile tale; totuşi eu voi citi împăratului scrierea şi-i voi face cunoscut interpretarea.

18. Împărate! Dumnezeul* cel Preaînalt i-a dat lui Nebucadneţar, tatăl tău, împărăţia şi mărire şi glorie şi măreţie.

19. Şi, din cauza măririi pe care i-a dat-o, toate* popoarele, naţiunile şi limbile tremurau şi se temeau înaintea lui; el omora pe cine voia şi lăsa în viaţă pe cine voia şi înălţa pe cine voia şi cobora pe cine voia.

20. Dar, când* i s-a înălţat inima şi i s-a împietrit duhul până la mândrie, a fost aruncat de pe tronul împărăţiei sale şi gloria a fost luată de la el.

21. Şi a fost alungat* dintre fiii oamenilor şi inima lui s-a făcut ca a fiarelor şi locuinţa lui era cu măgarii sălbatici; îl hrăneau cu iarbă ca pe boi şi trupul lui era scăldat de roua cerurilor, până când a cunoscut* că Dumnezeul cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că pune peste ea pe cine vrea.

22. Şi tu, fiul lui, Belşaţar, nu ţi-ai smerit* inima, deşi ai ştiut toate acestea;

23. ci te-ai înălţat* împotriva Domnului cerurilor; şi au adus vasele casei Lui înaintea ta şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai-marii tăi, soţiile tale şi concubinele tale, şi ai lăudat pe dumnezeii de argint şi de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, care* nu văd, nici nu aud, nici nu cunoscSau „nu simt“; iar pe Dumnezeu, în mâna* căruia este suflarea ta şi ale căruia sunt toate căile tale, nu L-ai glorificat.

24. Atunci dinaintea Lui s-a trimis partea aceea de mână şi s-a scris inscripţia aceasta.

25. Şi aceasta este inscripţia care s-a scris:

«Mene, Mene, Techel, Ufarsin»Numărat, numărat, cântărit şi împărţit.

26. Aceasta este interpretarea cuvintelor:

«Mene»: Dumnezeu a numărat zilele împărăţiei tale şi i-a pus capăt;

27. «Techel»: ai fost cântărit* în balanţă şi ai fost găsit prea uşorFără greutate;

28. «Peres»: împărăţia ta a fost împărţită şi a fost dată mezilor* şi perşilor*“.

29. Atunci Belşaţar a poruncitSau „a zis“ şi l-au îmbrăcat pe Daniel cu purpură şi au pus un lanţ de aur la gâtul lui şi au dat de ştire despre el că va fi al treilea* guvernator în împărăţie.

30. În noaptea* aceea, Belşaţar, împăratul caldeenilor, a fost ucis.

31. Şi Darius* medul a primit împărăţia, fiind în vârstă cam de şaizeci şi doi de ani.