1. Şi a fost aşa: când a vrut Domnul să-l înalţe* pe Ilie la ceruri într-un vârtej de vânt, Ilie a plecat cu Elisei* de la Ghilgal*.

2. Şi Ilie a zis lui Elisei: „Stai aici*, te rog, pentru că Domnul m-a trimis la Betel*“. Şi Elisei a zis: „Viu* este Domnul şi viu este sufletul tău, nu te voi lăsa“. Şi au coborât la Betel.

3. Şi fiii profeţilorOameni învăţaţi de profeţi (nu copiii lor)* care erau în Betel au ieşit la Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul îl va răpi astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?“ Şi el a zis: „Da, ştiu; tăceţi!“

4. Şi Ilie i-a zis: „Elisei, stai aici*, te rog, pentru că Domnul m-a trimis la Ierihon*“. Şi el a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, nu te voi lăsa“. Şi au ajuns la Ierihon.

5. Şi fiii profeţilor care erau în Ierihon s-au apropiat de Elisei şi i-au zis: „Ştii că Domnul îl va răpi* astăzi pe stăpânul tău de deasupra capului tău?“ Şi el a zis: „Da, ştiu; tăceţi!“

6. Şi Ilie i-a zis: „Stai aici, te rog, pentru că Domnul m-a trimis la Iordan“. Şi el a zis: „Viu este Domnul şi viu este sufletul tău, nu te voi lăsa“.

Şi au mers amândoi.

7. Şi cincizeci* de bărbaţi dintre fiii profeţilor au mers şi au stat în faţă, deoparte, şi ei amândoi au stat lângă Iordan.

8. Şi Ilie şi-a luat mantaua* şi a înfăşurat-o şi a lovit* apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi într-altaLit. „aici şi aici“; şi au trecut amândoi pe uscat.

9. Şi a fost aşa: după ce au trecut, Ilie a spus lui Elisei: „Cere ce să-ţi fac mai înainte de a fi răpit de la tine“. Şi Elisei a zis: „Să fie, te rog, o măsură dublă* a duhului tău peste mine!“

10. Şi el a zis: „Greu lucru ai cerut; dacă mă vei vedea* când voi fi răpit de la tine, aşa îţi va fi; iar dacă nu, nu va fi“.

11. Şi a fost aşa: pe când mergeau ei încă şi vorbeau, iată un car* de foc şi cai de foc; şi i-au despărţit pe cei doi; şi Ilie s-a suit la ceruri într-un vârtej de vânt.

12. Şi Elisei l-a văzut şi a strigat: „Părinte!* Părinte! Carul lui Israel şi călăreţii lui!“ Şi nu l-a mai văzut. Şi şi-a apucat* hainele şi le-a sfâşiat în două bucăţi.

13. Şi a ridicat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi s-a întors şi a stat pe malul Iordanului.

14. Şi a luat mantaua lui Ilie care căzuse de pe el şi a lovit apele şi a zis: „Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?“ Şi a lovit* şi el apele şi ele s-au despărţit într-o parte şi într-altaLit. „aici şi aici“. Şi Elisei a trecut.

15. Şi fiii profeţilor* care erau în faţa Ierihonului l-au văzut şi au zis: „Duhul lui Ilie se odihneşte peste Elisei“. Şi au venit în întâmpinarea lui şi s-au plecat până la pământ înaintea lui.

16. Şi i-au zis: „Iată acum, cu robii tăi sunt cincizeci de bărbaţi vitejiLit. „fii ai puterii“; te rog, să meargă ei şi să-l caute pe stăpânul tău; poate Duhul* Domnului l a ridicat şi l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale“. Şi el a zis: „Nu-i trimiteţi!“

17. Şi au stăruit* de el până când el s-a simţit jenat şi a zis: „Trimiteţi!“ Au trimis deci cincizeci de oameni şi l-au căutat trei zile, dar nu l-au găsit.

18. Şi s-au întors la el (el stătea acum în Ierihon); şi el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceţi?“

19. Şi oamenii cetăţii au zis lui Elisei: „Iată, te rugăm, aşezarea cetăţii este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele şi pământul neroditor“.

20. Şi el a zis: „Aduceţi-mi un vas nou şi puneţi sare în el“. Şi i-au adus.

21. Şi a ieşit la izvorul apelor şi a aruncat* sarea acolo; şi a spus: „Aşa zice Domnul: «Am vindecat apele acestea; nu va mai fi din ele nici moarte, nici nerodire»“.

22. Şi apele s-au vindecat până în ziua aceasta, după cuvântul lui Elisei, pe care-l spusese.

23. Şi de acolo s-a suit la Betel. Şi, pe când se suia pe drum, au ieşit din cetate nişte băieţi mici şi râdeau* de el şi ziceau: „Suie-te, chelule! Suie-te, chelule!“

24. Şi el s-a întors şi s-a uitat la ei şi i-a blestemat* în Numele Domnului. Şi două ursoaice au ieşit din pădure şi au sfâşiat patruzeci şi doi de băieţi dintre ei.

25. Şi de acolo a mers la muntele Carmel*; şi de acolo s-a întors în Samaria.