1. Începem* din nou să ne recomandăm singuri? SauUnele ms. „Numai dacă nu“ avem nevoie, ca unii, de scrisori* de recomandare către voi sauUnele ms. ad. „de recomandare“ de la voi?

2. Voi* sunteţi epistola noastră, scris în inimile noastre, cunoscută şi citităSau „bine cunoscută“ de toţi oamenii,

3. fiind arătaţi că sunteţi epistolă a lui Hristos, alcătuită prin slujba noastră, scrisă* nu cu cerneală, ci cu DuhulLit. nearticulat Dumnezeului celui viu; nu pe* table de piatră, ci pe* table de carne, ale inimii.

4. Şi avem o astfel de încredere, prin Hristos, către Dumnezeu:

5. nu* că suntem capabili prin noi înşine să gândim un lucru ca venind de la noi înşine, ci destoinicia* noastră este de la Dumnezeu,

6. care ne-a şi făcut capabili, ca slujitori* ai unui* nouNou calitativ, nu temporal legământ; nu ai literei*, ci ai

Duhului; pentru că litera* omoară, dar* Duhul dă viaţă.

7. (Dar dacă slujba* morţii, săpată* în litere pe pietre, a fost adusăLit. „introdusă“ cu glorie, încât* fiii lui Israel nu-şi puteau aţinti privirea la faţa lui Moise, datorită gloriei feţei lui, glorie care urma să fie desfiinţată,

8. cu atât mai mult slujba* Duhului va dăinui în glorie!

9. Pentru că, dacă slujba condamnării a avut glorie, cu atât mai mult prisoseşte în glorie slujba* dreptăţii!

10. Pentru că şi ceea ce a fost glorificatUnele ms. ad. „nici“ n-a fost glorificat în această privinţă, datorită gloriei care o întrece cu mult.

11. Pentru că, dacă ceea ce urma să înceteze a fost introdus cu glorie, cu atât mai mult ceea ce rămâne dăinuie în glorie!

12. Având deci o astfel de speranţă, ne* folosim de multă îndrăzneală,

13. şi nu cum* îşi punea Moise un văl pe faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi aţintească privirea la sfârşitul a ceva ce urma să fie desfiinţat*.

14. Dar gândurile lor au* fost împietrite, pentru că, până astăzi, la citirea vechiului legământ, acelaşi văl rămâne neridicat, pentru că el esteUnele ms. „neridicat, care este“ desfiinţat în Hristos;

15. dar până astăzi, când Moise este citit, vălul stă pe inima lor.

16. Dar, când* se vor întoarce la Domnul, vălul va fi înlăturat*.)

17. Şi Domnul* este Duhul, iar unde este Duhul Domnului, Unele ms. ad. „acolo“este libertate.

18. Iar noi toţi, privind ca* într-o oglindă, cu faţa descoperită, gloria* Domnului, suntem* transformaţi în acelaşi chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul DomnuluiLit. „Domnul Duh“.