Pagina curentă: GBV 2001 » Noul Testament » 2 Corinteni 1
Epistola a doua către Corinteni
Capitolul 1
Salut introductiv
1. Pavel, apostol* al lui Isus Hristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint, împreună* cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia:
2. Har* vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos!
Mângâierile apostolului
3. Binecuvântat* fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieriSau „încurajări“, în acest verset şi în următoarele,
4. Cel care ne mângâie în orice necaz al nostru, pentru ca noi să-i putem mângâia pe cei care se află în orice necaz, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.
5. Pentru că, după cum prisosesc suferinţele* lui HristosLit. „Hristosului“, vezi adn. de la Matei 2.4 faţă de noi, tot aşa, prin HristosUnele ms. „prin Hristosul“, prisoseşte şi mângâierea noastră.
6. Dar, fie că suntem în necaz, aceasta este pentru mângâierea şi mântuirea voastră, lucrate în răbdarea aceloraşi suferinţe* pe care le suferim şi noi
7. (şi speranţa noastră pentru voi este sigură) Unele ms. inserează cuvintele din paranteză înaintea cuvântului „ştiind“ din v. 7; alte ms. pun cuvintele „fie că suntem mângâiaţi, este pentru mângâierea şi mântuirea voastră“ în v. 6, înainte de „lucrate“; fie că suntem mângâiaţi, este pentru mângâierea şi mântuirea voastră, ştiind că, după cum* sunteţi părtaşi ai suferinţelor, tot aşa şi ai mângâierii.
8. Pentru că nu dorim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre necazul* nostru pe care l-am avut în Asia, că am fost apăsaţi peste măsură de mult, peste puterea noastră, până la deznădejdea chiar de a mai trăi.
9. Dar noi aveam sentinţa morţii în noi înşine, ca să nu* ne încredem în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii,
10. care* ne-a scăpat şi ne scapă din aşa mare primejdie de moarte, în care ne încredem că ne va mai scăpa încă,
11. lucrând* şi voi împreună pentru noi, prin cerere, încât darul* de har pentru noi prin multe persoaneLit. „feţe“ să fac să fie aduse mulţumirile multora pentru noi.
Mărturia apostolului
12. Pentru că lauda noastră este aceasta: mărturia conştiinţei noastre, că ne-am purtat în lume, şi mai ales faţă de voi, în simplitateSau „sfinţenie“ şi sinceritateSau „curăţie“* de la Dumnezeu (nu* în înţelepciune fireascăLit. „carnală“, ci în harul lui Dumnezeu).
13. Pentru că nu vă scriem altele decât cele ce bine ştiţiSau „citiţi“ şi recunoaşteţi; şi sper că veţiUnele ms. ad. „şi“ recunoaşte până la sfârşit,
14. cum ne-aţi şi recunoscut în parte, că* noi suntem lauda voastră, după cum şi voi* sunteţi a noastră, în ziua DomnuluiUnele ms. ad. „nostru“ Isus.
15. Şi cu această încredere voiam* să vin mai întâi la voi, ca să aveţi o* a doua favoare;
16. şi să trec pe la voi în drum spre Macedonia şi din nou* din Macedonia să vin la voi şi să fiu condus de voi spre Iudeea.
17. Aceasta deci voind, oare m-am purtat eu uşuratic? Sau, ce hotărăsc, hotărăsc potrivit firiiLit. „cărnii“*, ca să fie în mine „da“, da şi „nu“, nu?
18. Dar credincios este Dumnezeu că, faţă de voi, cuvântul nostru nu esteUnele ms. „nu era“ da şi nu.
19. Pentru că Fiul* lui Dumnezeu, Isus Hristos, Cel predicat de noi între voi (prin mine şi Silvan şi Timotei) nu a fost da şi nu, ci* în El este da.
20. Pentru că*, oricâte promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, în El este da-ul şi în El Amin-ul, pentru gloria lui Dumnezeu prin noiSau „înaintea lui Dumnezeu, pentru glorie, prin noi“.
21. Iar Cel care ne întăreşte împreună cu voi înLit. „spre“, „ne leagă strâns de“ Hristos şi ne-a* uns este Dumnezeu,
22. care ne-a* şi pecetluit şi a* pus arvuna Duhului în inimile noastre.
23. Dar chem* pe Dumnezeu ca martor pentruLit. „asupra“ sufletul meu, că* pentru a vă cruţa n-am venit încă la Corint.
24. Nu că* stăpânim peste credinţa voastră, ci suntem împreună-lucrători la bucuria voastră: pentru că voi staţi prin* credinţă.