1. Aruncă-ţi pâinea pe* apeLit. „pe faţa apelor“, pentru că după multe zile o vei găsi*.

2. Împarte* la şapte şi chiar la opt, pentru că nu ştii ce rău* va veni peste pământ.

3. Dacă norii sunt plini de ploaie, se golesc pe pământ; şi dacă un copac cade spre sud sau spre nord, în locul unde cade copacul, acolo va rămâne.

4. Cel care se uită după vânt nu va semăna şi cel care priveşte la nori nu va secera.

5. Cum nu ştii care este calea* vântuluiSau „duhului“, cum se fac oasele* în pântecele celei însărcinate, tot aşa nu cunoşti* lucrarea lui Dumnezeu, care face totul.

6. Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi seara nu lăsa* să ţi se odihnească mâna; pentru că nu ştii care va reuşi: aceasta sau aceea sau dacă amândouă vor fi la fel de bune.

7. Cu adevărat, dulce este lumina şi este plăcut pentru ochi să vadă* soarele.

8. Iar dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure* în ei toţi; totuşi să-şi amintească de zilele* de întuneric, pentru că vor fi multe; tot ce vine este deşertăciune.

9. Bucură-te, tinere, în tinereţea ta şi să te înveselească inima ta în zilele tinereţii tale şi umblă pe căile inimii tale şi după privirea* ochilor tăi; dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va chema* la judecată.

10. Îndepărtează* deci necazul din inima ta şi alungă răul din carnea ta, deoarece tinereţea* şi zorile vieţii sunt deşertăciune.