Pagina curentă: GBV 2001 » Vechiul Testament » Eclesiastul 10
Eclesiastul
Capitolul 10
1. Muştele moarte fac să miroasă urât şi să fermenteze untdelemnul* făcătorului de mir; tot aşa, puţină nebunie este mai grea decât înţelepciunea şi onoareaSau „aşa face puţină nebunie celui preţuit pentru înţelepciune şi onoare“.
2. Inima înţeleptului este la dreapta* lui, dar inima nebunului la stânga lui.
3. Şi chiar când cel care este nebun umblă pe cale, îi lipseşte minteaLit. „inima“ şi spune* oricuiSau „despre oricine“ că este nebun.
4. Dacă duhul stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu-ţi* părăsi locul, pentru că liniştea* astâmpără păcate mari.
5. Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală care vine de la stăpânitor:
6. nebunia este aşezată* în mari demnităţi, iar cei bogaţi stau într-o poziţie de jos.
7. Am văzut robi călare* şi căpetenii mergând pe jos ca nişte robi.
8. Cel care sapă* o groapă va cădea în ea şi pe cel care dărâmă un zid îl muşcă* un şarpe.
9. Cel care mută pietre se răneşte cu ele; cel care despică lemne se poate lovi cu ele.
10. Dacă fierul este tocit şi nu i se ascute tăişul, atunci este nevoie de mai multă putere; dar înţelepciunea este de folos ca să dea reuşită.
11. Dacă şarpele muşcă pentru că nu este* descântec, atunci descântătorulLit. „stăpânul limbii“ nu are nici un folosSau „cel care are o limbă nu este mai bun“.
12. Cuvintele* din gura înţeleptului sunt plăcute; dar buzele* nebunului îl înghit pe el însuşi.
13. Începutul cuvintelor gurii lui este prostie, iar sfârşitul vorbirii lui este nebunie* curatăLit. „rea“.
14. Şi nebunul* înmulţeşte cuvintele.
Omul nu ştie ce va fi; şi cine-i va spune ce* va fi după el?
15. Truda nebunilor îi oboseşte, pentru că ei nu ştiu cum să meargă spre cetate.
16. Vai de tine, ţară, când împăratul tău este un copilSau „tânăr“* şi mai-marii tăi se ospătează dimineaţa!
17. Ferice de tine, ţară, când împăratul tău este un fiu de neam ales şi mai-marii tăi mănâncă la timp, pentru întărire, iar nu pentru* beţie!
18. De multăLit. „dublă“ lene* construcţia cade şi prin lenevirea mâinilor picură în casă.
19. Ospăţul se face pentru veselie şi vinul* înveseleşte viaţa, dar banii* răspund la toate.
20. Nu blestema pe împărat nici chiar în gândul tău şi nu* blestema pe cel bogat în dormitorul tău: pentru că pasărea cerurilor va duce glasul şi cea care are aripi va da pe faţă cuvintele.