1. Pentru orice lucru este o vreme şi pentru orice ocupaţieSau „plăcere“ un timp* sub ceruri:

2. un timp pentru a se naşte şi un timp* pentru a muri; un timp pentru a planta şi un timp pentru a smulge ce este plantat;

3. un timp pentru a ucide şi un timp pentru a vindeca*; un timp pentru a dărâma şi un timp pentru a construi;

4. un timp pentru a plânge* şi un timp pentru a râde*; un timp pentru a jeli şi un timp pentru a sări de bucurie;

5. un timp pentru a arunca pietre şi un timp pentru a strânge pietre; un timp pentru a îmbrăţişa şi un timp pentru a se feri* de îmbrăţişare;

6. un timp pentru a căuta şi un timp pentru a pierde; un timp pentru a păstra şi un timp pentru a arunca;

7. un timp pentru a rupe şi un timp pentru a coase; un timp pentru a tăcea* şi un timp pentru a vorbi;

8. un timp pentru a iubi şi un timp pentru a urî*; un timp pentru război şi un timp pentru pace.

9. Ce folos* are cel care lucrează din ceea ce se trudeşte?

10. Am văzut grija* pe care a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se chinuiască în ea.

11. El a făcut* orice lucru frumos la timpul său; a pus şi eternitateaSau „lumea“, „veacul“, „infinitul“ în inima lor, încât omul* nu poate cuprinde de la început până la sfârşit lucrarea pe care o face Dumnezeu.

12. Am înţeles că nu este nimic* mai bun pentru ei decât să se bucure şi să facă bine în viaţa lor;

13. şi, de asemenea, ca fiecare om să mănânce şi să bea şi să vadă binele în toată truda lui, acesta este darul* lui Dumnezeu.

14. Am înţeles că tot ce face Dumnezeu va fi pentru totdeauna; nu este nimic* de adăugat la aceasta şi nimic de scăzut din ea; şi Dumnezeu face aceasta ca ei să se teamă* înaintea Lui.

15. Ceea ce* este a fost de mult şi ceea ce va fi a fost deja; şi Dumnezeu aduce înapoi ce a trecutSau „caută ce a fost alungat“.

16. Şi, mai mult, am văzut* sub soare că, în locul pentru judecată, acolo era răutate; şi că, în locul* pentru dreptate, acolo era răutate.

17. Am zis în inima mea: „Dumnezeu va judeca* pe cel drept şi pe cel rău, pentru că este rânduit un timp* pentru orice lucrare şi pentru orice faptă“.

18. Am zis în inima mea: „Aşa este cu fiii oamenilor, ca Dumnezeu să-i încerce şi ca ei să vadă că nu sunt decât animale*“.

19. Pentru că ce se întâmplă* fiilor oamenilor se întâmplă şi animalelor; chiar acelaşi lucru li se întâmplă: cum moare unul, aşa moare şi celălalt; şi o suflare„Suflare“ şi „duh“ sunt acelaşi cuvânt în ebraică au toţi, iar omul n-are nici un avantaj faţă de animal, pentru că totul este deşertăciune.

20. Toţi merg spre acelaşi loc, toţi sunt din ţărână* şi toţi se întorc în ţărână.

21. Cine cunoaşte* duhul„Suflare“ şi „duh“ sunt acelaşi cuvânt în ebraică fiilor oamenilor? Merge el sus, şi duhul animalelor merge elSau „duhul fiilor oamenilor care merge sus şi duhul animalelor care merge“ jos, în pământ?

22. Şi am văzut că nimic* nu este mai bine decât ca omul să se bucure de ceea ce face, pentru că aceasta este partea* lui; pentru că cine-l va aduce* să vadă ce va fi după el?