Evanghelia după Luca

Capitolul 24

Învierea lui Isus (Mt 28.1-10;Mc 16.1-8;In 20.1-10)

1. Dar, în ziua întâi a săptămâniiSau „a doua zi după sabat“, dis-de-dimineaţă, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiserăUnele ms. ad. „şi altele împreună cu ele“.

2. Şi au* găsit piatra răsturnată de la mormânt

3. şi, intrând*, n-au găsit trupul Domnului IsusUnele ms. omit „Domnului Isus“.

4. Şi a fost că, pe când* erau ele nedumerite despre aceasta, iată, doi bărbaţi au stat deodată lângă ele în veşminte strălucitoare.

5. Şi ele fiind înfricoşate şi plecându-şi feţele la pământ, ei le-au zis: „Pentru ce-L căutaţi pe Cel viu între cei morţi?

6. Nu este aici, ci a înviat. Amintiţi-vă* cum v-a vorbit, pe când era încă în Galileea,

7. spunând: «Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit şi a treia zi să învieze»“.

8. Şi ele şi-au* adus aminte de cuvintele Lui.

9. Şi*, întorcându-se de la mormânt, au dat de ştire toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

10. Şi erau: Maria din Magdala şi Ioana* şi Maria, mama lui Iacov, şi celelalte împreună cu ele, care ziceau acestea către apostoli.

11. Şi cuvintele* lor păreau un basm înaintea lor şi nu le credeau.

12. Dar* Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt şi, plecându-se, a văzutLit. „vede“ numai fâşiile de pânză pe jos şi a plecat acasă, minunându-se de cele petrecute. Unele ms. omit v. 12

Isus pe drumul spre Emaus

13. Şi, iată, doi* dintre ei mergeau în aceeaşi zi spre un sat, al cărui nume era Emaus, la şaizeci de stadiiLa aproximativ 11 km de Ierusalim,

14. şi vorbeau între ei despre toate acestea care se petrecuseră.

15. Şi a fost că, pe când vorbeau ei şi discutau, Isus* Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei.

16. Dar ochii* lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască.

17. Şi El le-a zis: „Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi pe când mergeţi şi sunteţi trişti? Sau „«…pe când mergeţi?» Şi s-au oprit abătuţi.“

18. Şi unul din ei, cu numele* Cleopa, răspunzând, I-a zis: „Tu singur eşti străin în Ierusalim şiSau „Tu singur eşti în trecere prin Ierusalim de“ nu cunoşti cele petrecute în el în zilele acestea?“

19. Şi El le-a spus: „Ce lucruri?“ Şi ei I-au spus: „Cele despre Isus NazarineanulUnele ms. „Nazareanul“, care* era profet puternic* în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor,

20. şi cum* preoţii de seamă şi mai-marii noştri L-au dat ca să fie condamnatLit. „L-au predat condamnării“ la moarte şi L-au răstignit.

21. Dar noi speram că El este Acela* care va răscumpăra pe Israel; darUnele ms. ad. „de asemenea“, cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea.

22. Ba încă nişte* femei de-ale noastre ne-au uimit: ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt

23. şi, negăsindu-I trupul, au venit zicând că au văzut şi o viziune de îngeri, care spuneau că El este viu.

24. Şi unii dintre cei care erau împreună cu noi au* mers la mormânt şi au găsit aşa cum au spus şi femeile, dar pe El nu L-au văzut“.

25. Şi El le-a zis: „O, nepricepuţilor şi înceţi cu inima ca să credeţi toate câte au spus profeţii!

26. Nu* trebuia să pătimească Hristosul acestea şi să intre în gloria Sa?“

27. Şi, începând de la Moise* şi de la toţi* profeţii, le-a explicat în toate Scripturile cele despre El.

28. Şi s-au apropiat de satul unde mergeau şi El* S-a făcut că merge mai departe.

29. Şi ei* L-au rugat stăruitorLit. „L-au constrâns“, spunând: „Rămâi cu noi, pentru că este spre seară şi ziua s-a plecat“. Şi a intrat ca să rămână împreună cu ei.

30. Şi a fost că, pe când stătea la masă cu ei, luând* pâinea, a binecuvântat şi a frânt şi le-a dat.

31. Şi li s-au deschis ochii şi L-au recunoscut; şi El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

32. Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea oare inima în noi când ne vorbea pe drum şiUnele ms. omit când ne deschidea Scripturile?“

33. Şi, ridicându-se chiar în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim. Şi i-au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei împreună cu ei,

34. spunând: „Domnul a înviat cu adevărat şi S-a arătat lui Simon*“.

35. Şi ei au istorisit cele petrecute pe drum şi cum li S-a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

Isus Se arată ucenicilor (Mc 16.14;In 20.19-23)

36. Şi, pe* când vorbeau ei acestea, IsusUnele ms. omit Însuşi a stat în mijlocul lor şi ·le-a spus: „Pace vouă!“ Unele ms. omit „şi le spune: «Pace vouă!»“

37. Dar ei, fiind înspăimântaţi şi înfricoşaţi, credeau că văd un duh*.

38. Şi El le-a spus: „De ce sunteţi tulburaţi? Şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?

39. Priviţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că sunt Eu Însumi; atingeţi-Mă* şi vedeţi, pentru că un duh n-are carne şi oase, după cum Mă vedeţi pe Mine că am“.

40. Şi, spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Unele ms. omit v.40

41. Dar, în timp ce ei încă nu* credeau de bucurie şi se minunau, le-a spus: „Aveţi* ceva de mâncare aici?“

42. Şi I-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miereUnele ms. omit „şi dintr-un fagure de miere“.

43. Şi El* a luat şi a mâncat înaintea lorSau „a luat înaintea lor şi a mâncat“.

44. Şi le-a spus: „Acestea* sunt cuvinteleUnele ms. ad. „Mele“ pe care vi le-am spus pe când eram încă împreună cu voi, că trebuie să fie împlinite toate cele scrise despre Mine în legea lui Moise şi în profeţi şi în psalmi“.

45. Atunci le-a* deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.

46. Şi le-a spus: „Aşa* este scris şi aşa trebuia să pătimească HristosulUnele ms. „aşa este scris, că Hristosul să pătimească“ şi să învieze dintre morţi a treia zi

47. şi să se predice în Numele Său pocăinţa şiUnele ms. „spre“ iertarea* de păcate la toate naţiunile*, începând de la Ierusalim.

48. Şi voi* sunteţi martori ai acestor lucruri.

49. Şi, iată*, Eu trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu; dar voi rămâneţi în cetateUnele ms. „în cetatea Ierusalimului“, până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus“.

Înălţarea lui Isus (Mc 16.19;Fapt 1.9-11)

50. Şi i-a condus până* spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.

51. Şi a fost că, pe când îi binecuvânta El, a fost* despărţit de ei şi a fost ridicat la cerUnele ms. omit „şi a fost ridicat la cer“.

52. Şi ei, după ce I s-au închinat, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie.

53. Şi erau mereu* în templuGr. „hieron“, lăudândUnele ms. omit „lăudând şi“; alte ms. omit „şi binecuvântând“ şi binecuvântând pe Dumnezeu. AminUnele ms. omit „Amin“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)