Evanghelia după Luca

Capitolul 9

Trimiterea celor doisprezece (Mt 10.1-15;Mc 6.7-13)

1. Şi, după* ce i-a chemat pe cei doisprezeceUnele ms. ad. „ucenici ai Săi“, le-a dat putere şi autoritate peste toţi demonii şi să vindece boli.

2. Şi i-a* trimis să vestească Împărăţia lui Dumnezeu şi să-i vindece pe cei bolnavi.

3. Şi le-a* zis: „Nu luaţi nimic pentru drum: nici toiagUnele ms. „toiege“, nici traistă, nici pâine, nici baniBani de argint, nici să nu aveţi câte două haineSau „cămăşi“.

4. Şi în* orice casă veţi intra, acolo rămâneţi şi de acolo ieşiţi.

5. Şi*, cât despre cei care nu vă primesc, plecând din cetatea aceea, scuturaţi* şiUnele ms. omit praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor“.

6. Şi ei, plecând, treceau prin sate, vestind Evanghelia şi vindecând pretutindeni.

Irod şi Ioan Botezătorul (Mt 14.1-2;Mc 6.14-16)

7. Şi tetrarhul Irod a auzit despre toate cele care se făceauUnele ms. ad. „prin El“; şi era nedumerit, pentru că se spunea de către unii că Ioan a înviat dintre morţi,

8. şi de alţii că s-a arătat Ilie, şi de alţii că a înviat un profet, unul din vechime.

9. Şi Irod spunea: „Lui Ioan, eu i-am tăiat capul; dar cine este Acesta despre care audUnele ms. ad. „eu“ astfel de lucruri?“ Şi* căuta să-L vadă.

Prima înmulţire a pâinilor (Mt 14.13-21;Mc 6.30-44;In 6.1-13)

10. Şi apostolii, întorcându-se, I-au istorisit tot ce au făcut. Şi, luându-i cu Sine, S-a retras deoparte, într-un loc pustiu al unei cetăţi numite BetsaidaUnele ms. „într-o cetate numită Betsaida“; alte ms. „un loc pustiu care este Betsaida“.

11. Iar mulţimile, aflând, L-au urmat; şi El i-a primitI-a primit bine şi le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi îi vindeca pe cei care aveau nevoie de vindecare.

12. Şi* ziua a început să se plece spre seară; şi cei doisprezece au venit şi I-au spus: „Dă drumul mulţimii, ca să meargă în satele şi cătunele din jur şi să găzduiască şi să găsească hrană; pentru că aici suntem într-un loc pustiu“.

13. Şi El le-a zis: „Daţi-le voi să mănânce!“ Şi ei au spus: „Nu avem mai mult de cinci pâini şi doi peşti, afară numai dacă noi am merge şi am cumpăra hrană pentru tot poporul acesta“.

14. Pentru că erau cam cinci mii de bărbaţi. Şi El le-a zis ucenicilor Săi: „Puneţi-i să stea jos, în cete de câte cincizeci“.

15. Şi au făcut aşa şi i-au pus pe toţi să stea jos.

16. Şi, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, privind spre cer, le-a binecuvântat şi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor ca să le pună înaintea mulţimii.

17. Şi toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-a ridicat ce le-a prisosit, douăsprezece coşniţeVezi adn. Mt 14.20. de firimituriSau „ce le-a prisosit ca firimituri, douăsprezece coşniţe“.

Mărturia lui Petru despre Isus (Mt 16.13-20;Mc 8.27-30)

18. Şi a fost că, pe când Se ruga singur, ucenicii erau cu El; şi El i-a întrebat, spunând: „Cine zic mulţimile că sunt Eu?“

19. Şi ei, răspunzând, au spus: „Ioan* Botezătorul; iar alţii, Ilie; iar alţii, că a înviat un profet din vechime“.

20. Şi le-a spus: „Dar voi, cine ziceţi că sunt Eu?“ Şi Petru*, răspunzând, a spus: „Hristosul lui Dumnezeu“.

Primul anunţ al morţii şi al învierii Sale (Mt 16.21-28;Mc 8.31-Mc 9.1)

21. Şi*, impunându-le, le-a poruncit să nu spună nimănui aceasta,

22. zicând: „Trebuie ca Fiul* Omului să sufere multeSau „să sufere mult“ şi să fie respins de bătrâni şi de preoţii de seamă şi de cărturari şi să fie omorât şi a treia zi să învieze“.

23. Şi* le spunea tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi şi să-şi ia zilnicUnele ms. omit „zilnic“ crucea şi să Mă urmeze.

24. Pentru că oricine va vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, acela o va salva.

25. Pentru că*, ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi s-ar distruge sau s-ar pierde pe sine?

26. Pentru că* de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela Se va ruşina Fiul Omului când va veni în gloria Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

27. Dar vă spun, în adevăr*, sunt unii dintre cei care stau aici care nicidecum nu vor gusta moartea până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu“.

Transfigurarea (Mt 17.1-9;Mc 9.2-10)

28. Şi a fost că, la aproape opt zile după cuvintele acestea, luându-i cu Sine pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov, S-a suit pe munte ca să Se roage.

29. Şi a fost că, pe când Se ruga El, chipul feţei Lui s-a făcut altulDe alt fel, şi îmbrăcămintea Lui, albă strălucitoare.

30. Şi, iată, vorbeau cu El doi bărbaţi, care erau Moise şi Ilie,

31. care, arătându-se în glorie, vorbeau despre plecarea Lui, pe care urma s-o împlinească în Ierusalim.

32. Iar Petru şi cei împreună cu el erau* îngreuiaţi de somn; şi, trezindu-se deplin, au văzut gloria Lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau cu El.

33. Şi a fost că, pe când se despărţeau de El, Petru I-a zis lui Isus: „Stăpâne, este bine ca noi să fim aici şi să facem trei corturiSau „colibe“: unul pentru Tine şi unul pentru Moise şi unul pentru Ilie“, neştiind ce spune.

34. Şi, pe când spunea el acestea, a venit un nor şi i-a umbritCuvânt folosit şi referitor la norul care acoperea şi umplea de glorie Cortul Întâlnirii; şi s-au temut când eiUnele ms. „aceia“ (probabil Moise şi Ilie) au intrat în nor.

35. Şi a venit un glas din nor, spunând: „Acesta* este Fiul Meu PreaiubitSau „Fiul Meu cel Preaiubit“; unele ms. „Fiul Meu cel Ales“; de* El să ascultaţi!“

36. Şi, pe când era glasulSau „după ce a fost glasul“ acesta, Isus S-a aflat singur. Şi ei* au tăcut şi n-au spus nimănui nimic în acele zile despre ce văzuseră.

Vindecarea unui demonizat (Mt 17.14-21;Mc 9.14-29)

37. Şi a fost că, în ziua următoare, când au coborât de pe munte, L-a întâmpinat o mare mulţime.

38. Şi, iată, un om din mulţime a strigat, spunând: „Învăţătorule, Te rog, uită-Te la fiul meu, pentru că este singurul meu copil;

39. şi, iată, un duh îl apucă şi deodată strigă şi-l scutură cu spume şi cu greu pleacă de la el, după ce l-a zdrobit.

40. Şi i-am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată şi n-au putut“.

41. Şi Isus, răspunzând, a spus: „O, generaţie necredincioasă şi stricată, până când voi fi cu voi şi vă voi îngădui? Adu-l aici pe fiul tău!“

42. Şi, pe când venea el, demonul l-a trântit şi l-a zguduit puternic; şi Isus a mustrat duhul necurat şi a vindecat copilul şi l-a dat înapoi tatălui său.

Al doilea anunţ al morţii şi al învierii Sale (Mt 17.22-23;Mc 9.30-32)

43. Şi toţi erau uimiţi de măreţia lui Dumnezeu.

Şi, pe când toţi se minunau de tot ce făceaUnele ms. „tot ce făcuse“ IsusUnele ms. „El“, le-a zis ucenicilor Săi:

44. „Să pătrundă în urechile voastre cuvintele acestea; pentru că Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor“.

45. Dar* ei nu înţelegeau vorbirea aceasta şi le era ascunsă, ca să nu o priceapă; şi se temeau să-L întrebe despre vorbirea aceasta.

Cine este mai mare (Mt 18. 1-5;Mc 9.33-40)

46. Şi a pătruns înSau „printre“ ei un gând: cine ar fi mai mare între ei.

47. Şi Isus, cunoscândUnele ms. „văzând“ gândul inimii lor, a luat un copilaş şi l-a pus lângă El;

48. şi le-a spus: „Oricine* va primi pe acest copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă va primi pe Mine Îl primeşte pe Cel care M-a trimis pe Mine; pentru că* cine este mai mic între voi toţi acela esteUnele ms. „va fi“ mare“.

49. Şi Ioan*, răspunzând, a spus: „Stăpâne, am văzut pe cineva scoţând demoniUnele ms. „demonii“ în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu Te urmează cu noi“.

50. Şi Isus i-a zis: „Nu-l opriţi; pentru că cine* nu este împotriva voastră este pentru voiUnele ms. „împotriva noastră, este pentru noi““.

Isus respins de samariteni

51. Şi a fost că, pe când se împlineau zilele înălţării* SaleLit. „primirii Sale sus“, El Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim

52. şi a trimis soli înaintea feţei Sale; şi ei, ducându-se, au intrat într-un sat de samariteni, ca să facă pregătiri pentru El.

53. Şi* nu L-au primit, pentru că faţa Lui era îndreptată să meargă la Ierusalim.

54. Şi ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, văzând aceasta, au spus: „Doamne, vrei să spunem să coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi IlieUnele ms. omit „cum a făcut şi Ilie“*?“

55. Dar El, întorcându-Se, i-a mustrat şi a spus: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi; pentru că Fiul* Omului n-a venit ca să piardă vieţile oamenilor, ci ca să le mântuiască“Unele ms. omit „şi a spus: «Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi; pentru că Fiul Omului n-a venit ca să piardă vieţile oamenilor, ci ca să le mântuiască».“.

56. Şi au mers în alt sat.

Cum să-L urmăm pe Isus (Mt 8.18-22)

57. ŞiUnele ms. ad. „a fost că“, pe când mergeau pe drum, cineva I-a zis: „Te voi urma oriunde vei merge, DoamneUnele ms. omit“.

58. Şi Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul“.

59. Şi a zis altuia: „Urmează-Mă!“ Dar* el a spus: „Doamne, dă-mi voie întâi să merg ca să-l înmormântez pe tatăl meu“.

60. Dar IsusUnele ms. „El“ i-a spus: „Lasă morţii să-şi înmormânteze morţii lor, iar tu mergi şi vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu“.

61. Şi un altul, de asemenea, a spus: „Te* voi urma, Doamne; dar întâi dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la cei din casa mea“.

62. Dar Isus i-a zis: „Nimeni, care şi-a pus mâna pe plug şi priveşte înapoi, nu este potrivit pentru Împărăţia lui Dumnezeu“.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)