Evanghelia după Luca

Capitolul 23

Isus înaintea lui Pilat (Mt 27.2,11-14;Mc 15.1-5;In 18.28-38)

1. Şi toată mulţimea lor, ridicându-se, L-au dus la Pilat.

2. Şi au început să-L acuze, spunând: „Pe acesta L-am găsit abătând* naţiunea noastrăUnele ms. omit, oprind* a da tribut Cezarului, spunând* că El este Hristos, un împărat“.

3. Şi Pilat* L-a întrebat, spunând: „Tu eşti Împăratul iudeilor?“ Şi El, răspunzându-i, a spus: „Tu zici“.

4. Şi Pilat a zis preoţilor de seamă şi mulţimii: „Eu nu* găsesc nici o vină în Omul acesta“.

5. Dar ei insistau, spunând: „Agită poporul, învăţându-i prin toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici“.

6. Dar Pilat, auzind de Galileea, a întrebat dacă Omul acesta este galileean.

7. Şi, aflând că este de sub jurisdicţiaLit. „autoritatea“* lui Irod, L-a trimis la Irod, care se afla şi el în Ierusalim în acele zile.

Isus înaintea lui Irod

8. Şi Irod, când L-a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, pentru că de mult dorea* să-L vadă, fiindcă auziseUnele ms. ad. „multe“* despre El; şi spera să vadă vreun semn făcut de El.

9. Şi L-a întrebat multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic.

10. Şi preoţii de seamă şi cărturarii stăteau şi-L acuzau cu putere.

11. Şi Irod*, împreună cu ostaşii lui, purtându-se cu El cu dispreţ şi batjocorindu-L, îmbrăcându-L cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat.

12. Şi, în aceeaşi zi, Pilat* şi Irod au devenit prieteni unul cu altul, pentru că înainte era vrăjmăşie între ei.

Condamnarea lui Isus (Mt 27.15-26;Mc 15.6-15;In 18.39-40;In 19.1-16)

13. Şi Pilat*, chemând pe preoţii de seamă şi pe mai-mari şi poporul,

14. le-a zis: „Mi L-aţi* adus pe Omul acesta ca pe unul care abate poporul. Şi, iată, eu, cercetându-L* înaintea voastră, n-am găsit în Omul acesta nici o vină din cele de care-L acuzaţi voi.

15. Şi nici Irod, pentru că v-am trimis la elUnele ms. „pentru că ni L-a trimis înapoi“; şi, iată, nimic vrednic de moarte n-a fost făcut de El.

16. Deci*, după ce-L voi pedepsi, Îl voi elibera“.

17. (Şi la sărbătoare trebuia* să le elibereze pe unul.) Unele ms. omit v. 17; alte ms. pun v.17 după v.19

18. Dar ei au strigat cu toţii, spunând: „Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne pe Baraba“,

19. unul care era aruncat în închisoare pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor.

20. Pilat deciUnele ms. „Şi Pilat“ li s-a adresat din nou, dorind să-L elibereze pe Isus.

21. Dar ei strigau, spunând: „Răstigneşte, răstigneşte-L!“

22. Şi el le-a zis a treia oară: „Dar ce rău a făcut Acesta? Eu n-am găsit nici o vină de moarte în El. Deci Îl voi pedepsi şi Îl voi elibera“.

23. Dar ei stăruiau cu strigăte puternice, cerând ca El să fie răstignit. Şi strigătele lor şi ale preoţilor de seamăUnele ms. omit „şi ale preoţilor de seamă“ au învins.

24. Şi Pilat* a hotărât să li se împlinească cerereaLit. „să se facă ce cereau ei“.

25. Şi l-a eliberatUnele ms. „le-a eliberat“ pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru răscoală şi omor, pe care-l cereau ei, şi pe Isus L-a lăsatLit. „L-a predat“ în voia lor.

Răstignirea (Mt 27.32-44;Mc 15.21-32;In 19.17-24)

26. Şi, pe când Îl duceau, au pus mâna pe un oarecare Simon, un cirenean, care venea de la câmp, şi au pus crucea asupra lui, ca s-o ducă în urma lui Isus.

27. Şi Îl urma o mare mulţime de popor şi de femei careUnele ms. ad. „de asemenea“ se băteau în piept şi Îl jeleau.

28. Şi Isus, întorcându-Se spre ele, a spusSau „întorcându-Se, le-a spus“: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri;

29. pentru că*, iată, vin zile în care vor zice: «Ferice de cele sterile şi de pântecele care n-au născut şi de sânii care n-au alăptat».

30. Atunci* vor începe să spună munţilor: «Cădeţi peste noi!», şi dealurilor: «Acoperiţi-ne!»

31. Pentru că*, dacă se facUnele ms. „fac ei“ acestea cu copacul verde, ce va fi cu cel uscat?“

32. Şi erau duşi şi alţii, doi răufăcători*, împreună cu El, ca să fie omorâţi.

33. Şi, când au ajuns la locul numit „Căpăţâna“, L-au răstignit acolo, pe El şi pe răufăcători: pe unul la dreapta şi pe altul la stânga.

34. Şi Isus spunea: „Tată, iartă-i*, pentru că ei nu* ştiu ce fac“Unele ms. omit „Şi Isus spunea: «Tată, iartă-i, pentru că ei nu ştiu ce fac»“. Şi, împărţind* hainele Lui între ei, au aruncat sorţi.

35. Şi poporul* stătea privind; şi îşi băteau joc de El şi mai-mariiUnele ms. ad. „împreună cu ei“*, zicând: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine Însuşi, dacă Acesta este Hristosul, Alesul lui Dumnezeu!“

36. Şi îşi băteau joc de El şi ostaşii, apropiindu-seUnele ms. ad. „şi“, dându-I oţet

37. şi spunând: „Dacă Tu eşti Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!“

38. Şi deasupra Lui era şi o inscripţie scrisăUnele ms. omit cu litere greceşti, latineşti şi evreieştiUnele ms. omit „cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti“: „Acesta este Împăratul iudeilor“.

39. Şi unul* dintre răufăcătorii răstigniţi Îl hulea, spunândUnele ms. omit: „Nu eşti TuUnele ms. „Dacă eşti Tu“ Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi“.

40. Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi sentinţă?

41. Şi noi, în adevăr, pe drept suntem aici, pentru că primim ce ni se cuvine pentru ceea ce am făcut, dar Acesta n-a făcut nimic răuSau „necuvenit“, „nepotrivit““.

42. Şi I-a spus lui Isus: „Aminteşte-Ţi de mine, DoamneUnele ms. omit, când vei veni în Împărăţia Ta!“

43. Şi IsusUnele ms. omit i-a spus: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu Mine în paradis“.

Moartea lui Isus (Mt 27.45-56;Mc 15.33-41;In 19.30)

44. Şi era cam pe la ceasul al şaselea şi s-a făcut întuneric peste toată ţaraSau „peste tot pământul“ până la ceasul al nouălea.

45. Şi soarele s-a întunecatUnele ms. „soarele n-a mai strălucit“ şi perdeaua* templuluiGr. „naos“, templul propriu-zis s-a rupt prin mijloc.

46. Şi Isus, strigând cu glas tare, a spus: „Tată*, în mâinile Tale Îmi încredinţezUnele ms. „Îmi voi încredinţa“ duhul!“ Şi*, spunând aceasta, Şi-a dat duhul.

47. Şi centurionul*, văzând ce s-a întâmplat, Îl glorifica pe Dumnezeu, spunând: „În adevăr, Omul acesta era drept“.

48. Şi toate mulţimile care au venit împreună la priveliştea aceasta, după ce au văzutUnele ms. „văzând“ cele întâmplateUnele ms. omit „după ce au văzut cele întâmplate“, se întorceau bătându-se în piept.

49. Şi toţi* cunoscuţii Lui şi femeile care-L urmaseră din Galileea stăteau departe, privind acestea.

Înmormântarea lui Isus (Mt 27.57-61;Mc 15.42-47;In 19.38-42)

50. Şi, iată, un om cu numele Iosif, care era consilierMembru al sinedriului, un om bun şi drept

51. (acesta nu fusese de acord cu hotărârea şi cu fapta lor), din Arimateea, o cetate a iudeilor, şi* care aşteptaUnele ms. ad. „şi el“ Împărăţia lui Dumnezeu,

52. acesta, mergând la Pilat, a cerut trupul lui Isus.

53. Şi, luându-L* jos, L-a înfăşurat în pânză de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă, unde nu fusese pus nimeni niciodată.

54. Şi era* ziua Pregătirii şi se însera spre sabat.

55. Şi femeileUnele ms. ad. „de asemenea“ care* veniseră cu El din Galileea, mergând în urmă, priveau* mormântul şi cum a fost pus trupul Său.

56. Şi, întorcându-se, au* pregătit miresme şi miruri. Şi în sabat s-au odihnit, după* poruncă.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)