Evanghelia după Luca

Capitolul 18

Parabola judecătorului nedrept

1. Şi le-a spus şi o parabolă, ca să le arate că trebuie să se roage* neîncetat şi să nu oboseascăSau „să nu se descurajeze“,

2. zicând: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi pe om nu-l respecta.

3. Şi era o văduvă în cetatea aceea, şi ea venea la el, spunând: «Răzbună-mă faţă de împotrivitorul meu»!

4. Şi el n-a vrut pentru un timp, dar după aceea şi-a zis în sine: «Chiar dacă de Dumnezeu nu mă tem şi pe om nu-l respect,

5. totuşi, pentru că* văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină mereu să mă necăjeasc㻓.

6. Şi Domnul a spus: „Auziţi ce zice judecătorul nedrept!

7. Şi Dumnezeu* nu-i va răzbuna pe aleşii Săi, care strigă către El zi şi noapte, deşi rabdă îndelung pentru eiSau „şi pentru care rabdă îndelung“?

8. Vă spun că* le va face dreptate curând. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El credinţă pe pământ?“

Parabola fariseului şi a vameşului

9. Şi a zis şi parabola aceasta unora care* se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi:

10. „Doi oameni s-au suit la templuGr. „hieron“ ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.

11. Fariseul, stând* în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule*, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni care sunt lacomi, nedrepţi, adulteri sau chiar ca acest vameş.

12. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte dobândesc».

13. Şi vameşul, stând la distanţă, nu voia nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept, spunând: «Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!»

14. Vă spun, mai degrabă acesta a coborât acasă îndreptăţit, decât celălalt. Pentru că* oricine se înalţă pe sine va fi smerit; şi cel care se smereşte va fi înălţat“.

Isus şi copilaşii (Mt 19.13-15;Mc 10.13-16)

15. Şi Îi aduceau şi nişte copilaşi, ca să Se atingă de ei, dar ucenicii, văzând aceasta, îi mustrau.

16. Dar Isus, chemându-i la Sine, a spus: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a* unora ca ei.

17. Adevărat* vă spun, oricine nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, nicidecum nu va intra în ea“.

Isus şi bogatul (Mt 19.16-30;Mc 10.17-31)

18. Şi un mai-mare al poporului L-a întrebat, spunând: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa eternă?“

19. Dar Isus i-a spus: „Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul singur, Dumnezeu.

20. Ştii poruncile: «Nu* comite adulter, nu ucide, nu fura, nu mărturisi fals, onorează pe tatăl tău şi pe mama ta»“.

21. Şi el a spus: „Toate acestea le-am ţinut din tinereţea meaUnele ms. omit“.

22. Şi, când a auzit Isus aceastaUnele ms. omit, i-a spus: „Un singur lucru îţi lipseşte: vinde* tot ce ai şi împarte la săraci, şi vei avea comoară în ceruriUnele ms. „în cer“; şi vino, urmează-Mă!“

23. Dar el, când a auzit acestea, s-a întristat foarte mult, pentru că era foarte bogat.

24. Iar Isus, văzând că s-a întristat foarte mult, a spus: „Cât* de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii!

25. Pentru că mai uşor este să intre o cămilă printr-o ureche de ac, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu“.

26. Şi cei care L-au auzit au spus: „Şi cine poate fi mântuit?“

27. Iar El a spus: „Cele* imposibile la oameni sunt posibile la Dumnezeu“.

28. Şi* Petru a spus: „Iată, noi am lăsat toate şi Te-am urmatUnele ms. „lăsând ce era al nostru, Te-am urmat““.

29. Şi El le-a spus: „Adevărat vă spun, nu este nimeni* care a lăsat casăSau „care şi-a lăsat casa“, sau părinţi, sau fraţi, sau soţie, sau copii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu,

30. care nu* va primi mult mai mult în timpul acesta, iar în veacul care vine, viaţă eternă“.

Al treilea anunţ al morţii şi al învierii Sale (Mt 20.17-19;Mc 10.32-34)

31. Şi, luându-i la Sine pe cei doisprezece, le-a zis: „Iată, ne suim la Ierusalim şi toate cele* scrise prin profeţi despre Fiul Omului se vor împlini.

32. Pentru că El va* fi dat în mâinile naţiunilor şi va fi batjocorit şi va fi insultat şi va fi scuipat

33. şi Îl vor biciui şi Îl vor omorî şi a treia zi va învia“.

34. Şi ei* n-au înţeles nimic din acestea; şi cuvântul acesta le era ascuns şi nu cunoşteau cele spuse.

Vindecarea unui orb (Mt 20.29-34;Mc 10.46-52)

35. Şi a fost că, pe când Se apropia El de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.

36. Şi, când a auzit mulţimea trecând, a întrebat ce să fie aceasta.

37. Şi i-au spus că trece Isus Nazarineanul.

38. Şi el a strigat, spunând: „Isuse, Fiu al lui David, ai milă de mine!“

39. Şi cei care mergeau înainte îl mustrau ca să tacă; dar el striga şi mai tare: „Fiu al lui David, ai milă de mine!“

40. Şi Isus, oprindu-Se, a poruncit să fie adus la El; şi, când s-a apropiat, l-a întrebatUnele ms. ad. „spunând“:

41. „Ce vrei să-ţi fac?“ Şi el a spus: „Doamne, să văd!“

42. Şi Isus i-a spus: „Vezi! Credinţa* ta te-a vindecatSau „te-a mântuit““.

43. Şi îndată el a văzut şi Îl urma, glorificându-L* pe Dumnezeu. Şi tot poporul, când a văzut acest lucru, I-a dat laudă lui Dumnezeu.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)