Evanghelia după Luca

Capitolul 5

Pescuirea minunată (Mt 4.18-22;Mc 1.16-20;In 1.40-42)

1. Şi a fost că, pe când Îl îmbulzea mulţimea, ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, El stătea lângă lacul Ghenezaret;

2. şi a văzut două corăbii lângă lac, iar pescarii ieşiseră din ele şi spălau plasele.

3. Şi, intrând într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puţin de la mal; şi S-a aşezat şi, din corabie, învăţa mulţimile.

4. Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: „Depărteaz-o* la adânc şi coborâţi-vă plasele pentru pescuire“.

5. Şi Simon, răspunzând, I-a spus: „Stăpâne, după ce toată noaptea ne-am trudit, nimic n-am prins; dar, la cuvântul Tău, voi coborî plasele“.

6. Şi, făcând ei aceasta, au prins o mare mulţime de peşti; şi li se rupeau plasele.

7. Şi au făcut semn tovarăşilor lor, celor care erau în cealaltă corabie, să vină şi să-i ajute; şi au venit şi au umplut amândouă corăbiile, încât se afundau.

8. Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Isus, spunând: „Doamne, pleacăLit. „ieşi“* de la mine, pentru că sunt om păcătos“.

9. Pentru că îl cuprinsese uimirea, pe el şi pe toţi cei împreună cu el, din cauza pescuirii peştilor pe care o făcuseră;

10. şi, la fel, şi pe Iacov şi pe Ioan, fiii lui Zebedei, care erau părtaşi cu Simon. Şi Isus i-a zis lui Simon: „Nu te teme; de acum* vei fi pescar deSau „vei prinde vii“ oameni“.

11. Şi, după ce au tras corăbiile la mal, lăsând* totul, L-au urmat.

Vindecarea unui lepros (Mt 8.1-4;Mc 1.40-45)

12. Şi a fost că, pe când era El într-una din cetăţi, iată un om plin de lepră; şi, văzându-L pe Isus, a căzut cu faţa la pământ şi L-a rugat, spunând: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti“.

13. Şi, întinzându-ŞiUnele ms. „întinzând“ mâna, l-a atins, spunând: „Vreau, fii curăţit!“ Şi îndată lepra a plecat de la el.

14. Şi El i-a poruncit să nu spună nimănui: „Ci mergi, arată-te preotului şi adu* pentru curăţirea ta după cum a rânduit Moise, ca mărturie pentru ei“.

15. Dar vestea despre El se răspândea şi mai mult şi mari* mulţimi se adunau ca să-L asculte şi să fie vindecateUnele ms. ad. „de către El“ de neputinţele lor.

16. Şi* El Se retrăgea în pustiuri şi Se ruga.

Vindecarea unui om paralizat (Mt 9.1-8;Mc 2.1-12)

17. Şi a fost că, într-una din zile, El îi învăţa; şi stăteau jos nişte farisei şi învăţători ai legii, care veniseră din toate satele Galileii şi Iudeii şi din Ierusalim; şi puterea DomnuluiPuterea lui Dumnezeu era acolo ca să-i vindece.

18. Şi iată nişte oameni aducând pe patLit. „pat mic“ un om care era paralizat; şi căutau să-l ducă înăuntru şi să-l pună înaintea Lui;

19. şi, negăsind pe unde să-l ducă înăuntru, prin mulţime, urcându-se pe acoperiş, l-au coborât cu patul printre cărămizi, în mijloc, înaintea lui Isus.

20. Şi, văzându-le credinţa, El a spusUnele ms. ad. „paralizatului“; alte ms. „i-a spus“: „Omule, iertate-ţi sunt păcatele tale!“

21. Şi cărturarii şi fariseii au început să gândească, spunând: „Cine* este Acesta care vorbeşte hule? Cine poate să ierte păcatele, decât singur Dumnezeu?“

22. Dar Isus, cunoscându-le gândurile, răspunzând, le-a zis: „CeSau „De ce“ gândiţi în inimile voastre?

23. Ce este mai uşor, a spune: «Iertate-ţi sunt păcatele tale!» sau a spune: «Ridică-te şi umblă»?

24. Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are autoritateSau „putere“ pe pământ să ierte păcatele“, i-a spus celui paralizat: „Ţie îţi spun: «Ridică-te şi ia-ţi patul şi du-te acasă!»“

25. Şi îndată, ridicându-se înaintea lor, luând patul pe care zăcuse, a plecat acasă, glorificându-L pe Dumnezeu.

26. Şi toţi au fost cuprinşi de uimire şi Îl glorificau pe Dumnezeu şi s-au umplut de teamă, spunând: „Am văzut lucruri neobişnuite astăzi“.

Chemarea lui Levi (Mt 9.9-13;Mc 2.13-17)

27. Şi, după acestea, a ieşit şi a văzut pe un vameş cu numele Levi şezând la vamă şi i-a spus: „Urmează-Mă!“

28. Şi, lăsând toate, ridicându-se, L-a urmat.

29. Şi Levi I-a făcut un ospăţ mare în casa lui; şi era mulţime mare de vameşi şi de alţii care stăteau* cu ei la masă.

30. Şi cărturarii lor şi fariseiiUnele ms. „şi fariseii şi cărturarii lor“ murmurau către ucenicii Săi, spunând: „De ce mâncaţi şi beţi cu vameşii şi păcătoşiiVameşii şi păcătoşii sunt o singură categorie. Unele ms. „cu vameşi şi păcătoşi“; alte ms. omit „şi păcătoşii“?“

31. Şi Isus, răspunzând, le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei care sunt bolnavi.

32. N-am* venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe păcătoşi“.

Despre post (Mt 9.14-17;Mc 2.18-22)

33. Şi ei I-au zis: „De ceUnele ms. omit „De ce“ ucenicii lui Ioan postesc adesea şi fac cereri, la fel şi ai fariseilor, iar ai Tăi mănâncă şi beau?“

34. Şi ElUnele ms. „Isus“ le-a zis: „Puteţi să-i faceţi pe prietenii mireluiLit. „fiii camerei de nuntă“ să postească în timp ce mirele este cu ei?

35. Dar vor veni zile când şi mirele va fi luat de la ei; atunci vor posti în acele zile“.

36. Şi le-a spus şi o parabolă: „Nimeni nu pune un petic de la o haină nouă la o haină veche; dacă ar puneLit. „altfel“, o va rupeSau „va tăia“, sau „şi cea nouă se va rupe“; alte ms. „o rupe“ şi pe cea nouăSau „Nimeni, tăind un petic dintr-o haină nouă, nu îl pune la o haină veche; altfel, va tăia şi pe cea nouă“, şi peticul de la cea nouă nu se va potriviUnele ms. „nu se potriveşte“ cu cea veche.

37. Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi; dacă ar puneLit. „altfel“, vinul nou va sparge burdufurile şi se va vărsa, şi burdufurile se vor distruge;

38. ci vinul nou trebuie pus în burdufuri noi şi amândouă se păstreazăUnele ms. omit „şi amândouă se păstrează“.

39. Şi nimeni, după ce a băut vin vechi, nu doreşteUnele ms. ad. „îndată“ vin nou, pentru că zice: «Cel vechi este maiUnele ms. omit bun»“.Unele ms. omit v. 39



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)