Evanghelia după Luca

Capitolul 8

Isus vesteşte Evanghelia

1. Şi a fost că, după aceea, El umbla din cetate în cetate şi din sat în sat, predicând şi vestind Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu; şi cei doisprezece erau împreună cu El,

2. şi unele* femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de neputinţe: Maria, numită MagdalenaSau „din Magdala“, din* care ieşiseră şapte demoni,

3. şi Ioana, soţia lui Cuza, administratorul lui Irod, şi Suzana şi multe altele, care ÎiUnele ms. „le“ slujeau din bunurile lor.

Parabola semănătorului (Mt 13. 1-23;Mc 4. 1-20)

4. Şi, adunându-se o mare mulţime şi aceia care veneau la El din fiecare cetate, El le-a vorbit prin parabolă:

5. „Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Şi, pe când semăna el, o parte a căzut lângă drum şi a fost călcată în picioare, şi păsările cerului au mâncat-o.

6. Şi alta a căzut pe stâncă; şi, crescând, s-a uscat, pentru că nu avea umezeală.

7. Şi alta a căzut în mijlocul spinilor; şi spinii, crescând împreună cu ea, au înăbuşit-o.

8. Şi alta a căzut înUnele ms. „pe“ pământul cel bun şi, crescând, a făcut rod însutit“. Spunând acestea, striga: „Cine are urechi de auzit să audă“.

9. Şi ucenicii* Săi Îl întrebau, spunândUnele ms. omit: „Ce să fie parabola aceasta?“

10. Şi El a spus: „Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în parabole, pentru ca, văzând*, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă“.

11. Iar parabola* este aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.

12. Iar cele de lângă drum sunt cei care aud, apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi.

13. Iar cele de pe stâncă sunt cei care, când aud, primesc Cuvântul cu bucurie; şi aceştia nu au rădăcină: cei care cred pentru un timp şi, la vreme de încercare, se leapădă.

14. Iar ceea ce a căzut între spiniSau „unde erau spini“, aceştia sunt cei care, auzind, merg mai departe şi sunt înăbuşiţi sub griji şi bogăţie şi plăceri ale vieţiiDin lumea aceasta, şi nu aduc rod la desăvârşireSau „nu aduc rod la coacere“.

15. Iar ceea ce este în pământul bun, aceştia sunt cei care, auzind Cuvântul, îl păstrează într-o inimă curată şi bună şi rodesc în răbdare.

Lumina (Mc 4.21-25)

16. Şi nimeni*, aprinzând o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o aşază în sfeşnic, pentru ca cei care intră să vadă lumina.

17. Pentru că* nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, nici tăinuit care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.

18. Luaţi seama deci cum auziţi; pentru că* oricui are i se va da; şi oricui nu are, i se va lua şi ceea ce i se pare că are“.

Mama şi fraţii lui Isus (Mt 12.46-50;Mc 3.31-35)

19. Şi au venit la El mama LuiUnele ms. omit şi fraţii Lui şi nu puteau să ajungă la El, din cauza mulţimii.

20. Şi I s-a spusUnele ms. ad. „zicând“: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară, dorind să Te vadă“.

21. Dar El, răspunzând, le-a zis: „Mama Mea şi fraţii Mei sunt aceia care aud Cuvântul lui Dumnezeu şi îlUnele ms. omit împlinesc“.

Potolirea furtunii (Mt 8.23-27;Mc 4.35-41)

22. Şi a fost că, într-una din zile, S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis: „Să trecem de cealaltă parte a lacului“. Şi au pornit.

23. Şi, pe când vâsleau ei, El a adormit; şi o furtună de vânt s-a lăsat pe lac, şi luau apăLit. „se umpleau“, şi erau în primejdie.

24. Şi, venind la El, L-au trezit, spunând: „Stăpâne, Stăpâne, pierim!“ Iar El, ridicându-Se, a mustrat vântul şi furia apei; şi au încetat şi s-a făcut linişte.

25. Şi le-a spus: „Unde vă este credinţa?“ Şi ei s-au temut şi s-au mirat, zicând unii către alţii: „Deci cine este Acesta care porunceşte chiar şi vânturilor şi apei, şi ele Îl ascultă?“

Vindecarea unui demonizat (Mt 8.28-34;Mc 5.1-20)

26. Şi au ajuns în ţinutul gadarenilorAu acostat în ţinutul gadarenilor; unele ms. „gherasenilor“; alte ms. „gherghesenilor“, care este de partea cealaltă a Galileii.

27. Şi, când a ieşit pe uscat, L-a întâmpinat un om din cetate, care avea demoni de mult timp, şi nu purta haină şi nu locuia în casă, ci în morminte.

28. Şi, văzându-L pe Isus, a strigat şi a căzutUnele ms. „văzându-L pe Isus şi strigând, a căzut“ înaintea Lui şi a spus cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog, nu mă chinui“.

29. Pentru că El poruncea duhului necurat să iasă din om; pentru că de mult timpSau „deseori“ îl apucase şi omul era ţinut sub pază, legat cu lanţuri şi cu obezi, şi el, rupând legăturile, era dus de demon în pustiuri.

30. Şi Isus l-a întrebat, spunând: „Care-ţi este numele?“ Şi el a spus: „Legiune“, pentru că mulţi demoni intraseră în el.

31. Şi ei Îl rugau să nu le porunceascăUnele ms. „el Îl ruga să nu-i poruncească“ să plece în* Adânc.

32. Şi era acolo o turmă cu mulţi porci, păscând peLit. „în“ munte; şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei. Şi le-a îngăduit.

33. Şi demonii, ieşind din om, au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe malul abrupt în lac şi s-a înecat.

34. Dar cei care îi păşteau, văzând ce s-a întâmplat, au fugit şiUnele ms. ad. „plecând“ au dat de ştire în cetate şi în ţinut.

35. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat; şi au venit la Isus şi l-au găsit pe omul din care ieşiserăSau „fuseseră scoşi“ demonii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au temut.

36. Şi cei care văzuserăUnele ms. ad. „de asemenea“ cele întâmplate le-au spus cum fusese vindecat demonizatul.

37. Şi toată* mulţimea din împrejurimea gadarenilor L-a* rugat să plece de la ei, pentru că erau cuprinşi de mare frică; şi El, intrând în corabie, S-a întors.

38. Iar omul* din care ieşiseră demonii Îl ruga să fie împreună cu El. Dar IsusUnele ms. „El“; alte ms. omit „Isus“ l-a trimis, spunând:

39. „Întoarce-te la tine acasă şi istoriseşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu“. Şi a plecat, vestind prin toată cetatea tot ce îi făcuse Isus.

Vindecarea unei femei şi învierea fiicei lui Iair (Mt 9.18-26;Mc 5.21-43)

40. Şi a fost că, atunci când S-a întors Isus, mulţimea L-a primit cu bucurieSau „bine“, pentru că toţi Îl aşteptau.

41. Şi, iată, a venit un bărbat, al cărui nume era Iair, şi el era mai-mare al sinagogii şi, căzând la picioarele lui Isus, L-a rugat să intre în casa lui,

42. pentru că avea o singură fiică, de vreo doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când mergea El, mulţimile Îl îmbulzeau.

43. Şi* o femeie, care de doisprezece ani avea hemoragie care cheltuise cu doctorii tot ce aveaPentru întreţinerea vieţii; unele ms. omit „care cheltuise cu doctorii tot ce avea“, neputând fi vindecată de nici unul,

44. venind pe dinapoi, a atins margineaSau „ciucurele“ hainei Lui; şi îndată s-a oprit hemoragia ei.

45. Şi Isus a spus: „Cine M-a atins?“ Şi, toţi tăgăduind, Petru şi cei care erau cu El au spus: „Stăpâne, mulţimile Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi zici: «Cine M-a atins?»“

46. Şi Isus a spus: „M-a atins cineva, pentru că Eu am cunoscut că a ieşit putere* din Mine“.

47. Şi femeia, văzând că nu a rămas ascunsă, a venit tremurând şi, căzând înaintea Lui, a spusUnele ms. „I-a spus“ înaintea întregului popor din ce cauză Îl atinsese şi cum fusese vindecată îndată.

48. Şi El i-a spusUnele ms. „a spus“: „ÎndrăzneşteUnele ms. omit, fiică, credinţa ta te-a vindecatSau „te-a mântuit“; du-te în pace“.

49. Pe* când vorbea El încă, vine cineva de la mai-marele sinagogii, spunându-i: „Fiica ta a murit; nu-L mai supăra pe Învăţătorul“.

50. Dar Isus, auzind, i-a răspunsUnele ms. ad. „zicând“: „Nu te teme; crede numai, şi ea va fi salvată“.

51. Şi, când a venit acasăUnele ms. „a intrat în casă“, n-a lăsat pe nimeni să intre, decât pe Petru şi pe Ioan şi pe IacovUnele ms. „şi pe Iacov şi pe Ioan“ şi pe tatăl copilei şi pe mama ei.

52. Şi toţi plângeau şi o jeleau. Dar El a spus: „Nu plângeţi; pentru căUnele ms. omit „pentru că“ n-a murit, ci* doarme“.

53. Şi râdeau de El, ştiind că murise.

54. Dar El, scoţându-i pe toţi afară şiUnele ms. omit „scoţându-i pe toţi afară şi“ apucând-o de mână, a strigat, spunând: „Copilă, ridică-teSau „trezeşte-te“*!“

55. Şi duhul ei s-a întors şi ea s-a ridicat îndată; şi El a poruncit să i se dea copilei să mănânce.

56. Şi părinţii ei erau uimiţi. Dar El* le-a poruncit să nu spună nimănui ce se întâmplase.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)