1. Fiţi* deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca nişte copii preaiubiţi,

2. şi umblaţi* în dragoste, după cum* şi Hristos ne-aUnele ms. „v-a“ iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noiUnele ms. „voi“, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă*.

3. Iar curvie* şi orice necurăţie sau lăcomieSau „poftă nestăpânită“ nici* să nu fie numite între voi, cum se cuvine unor sfinţi,

4. şi nici* lucruri ruşinoase, nici vorbire nechibzuită, nici glumă proastă, care* nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă mulţumire.

5. Pentru că ştiţi aceasta, cunoscând că nici un curvar, sau necurat, sau lacom de bani, care este un idolatru*, nu* are moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.

6. Nimeni* să nu vă amăgească prin cuvinte goale, căci pentru aceasta vine* mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.

7. Deci nu fiţi împreună-părtaşi cu ei!

8. Pentru că odinioară eraţi* întuneric, dar acum*, lumină în Domnul; umblaţi ca nişte copii* ai luminii

9. (pentru că rodul* luminiiUnele ms. „Duhului“ este în orice bunătate şi dreptate şi adevăr),

10. încercând* ce este plăcut Domnului;

11. şi nu* aveţi comuniune cu lucrările* neroditoare ale întunericului, ci, mai degrabă, dezaprobaţi-leSau „aduceţi-le la lumină“*,

12. pentru că* este ruşinos şi a spune cele făcute de ei în ascuns.

13. Dar toate*, fiind date pe faţă, sunt arătate de lumină, pentru că ceea ce face ca totul să fie arătat este lumina.

14. De aceea zice: „Trezeşte-te* tu, care dormi, şi înviază* dintre cei morţi şi Hristos va străluci peste tine.

15. Vedeţi* deci cu grijă cum umblaţi, nu ca neînţelepţi, ci ca înţelepţi,

16. răscumpărând* timpulFolosind ocaziile, pentru că* zilele sunt rele.

17. De aceea, nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi* care* este voia Domnului.

18. Şi nu* vă îmbătaţi de vin, în care este destrăbălare, ci fiţi umpluţi de Duh,

19. vorbind între voi cu* psalmi şi cântări de laudă şi cântări spirituale, lăudând şi cântând Domnului în inima voastrăUnele ms. „în inimile voastre“,

20. mulţumind* întotdeauna pentru toate Celui care este Dumnezeu şi Tată, în* Numele Domnului nostru Isus Hristos,

21. supunându-vă* unii altora în teamă de HristosUnele ms. „de Dumnezeu“.

22. Soţiilor*, supuneţi-văUnele ms. omit „supuneţi-vă“, dar păstrează acelaşi sens din v. 21 soţilor voştri ca Domnului,

23. pentru că soţulSau „bărbatul“; în gr. acelaşi cuvânt înseamnă bărbat şi soţ* este cap al soţieiSau „femeii“; în gr. acelaşi cuvânt înseamnă femeie şi soţie, după cum şi Hristos* este Cap al Adunării. Unele ms. „Domnul“El esteUnele ms. omit Mântuitor al trupului.

24. Dar, după cum Adunarea este supusă lui Hristos, aşa şi soţiile soţilor lorUnele ms. omit, în* toate.

25. Soţilor*, iubiţi-vă soţiile, după cum şi Hristos a iubit Adunarea şi S-a* dat pe Sine Însuşi pentru ea,

26. ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin* spălarea cu apă, prin Cuvânt*,

27. ca* să-Şi prezinte Lui Însuşi Adunarea glorioasăUnele ms. „ca să Şi-o prezinte Lui Însuşi, glorioasă, Adunarea“, neavând pată* sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci* ca să fie sfântă şi fără cusur.

28. Astfel sunt datori şiUnele ms. omit soţii să-şi iubească soţiile, ca pe propriile trupuri. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine însuşi.

29. Pentru că nimeni nu şi-a urât vreodată propria sa carne, ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag, ca şi HristosUnele ms. „Domnul“ Adunarea:

30. pentru că* suntem mădulare ale trupului Său, din carnea Sa şi din oasele SaleUnele ms. omit „din carnea Sa şi din oasele Sale“.

31. „De aceea* va lăsa omulLit. „un om“ pe tată şi pe mamăUnele ms. „pe tatăl şi pe mama sa“; alte ms. „pe tatăl şi pe mama“ şi se va lipi de soţia sa, şi cei doi* vor fi un singur trupLit. „spre o singură carne““,

32. Taina aceasta este mare: eu dar vorbesc cu privire la Hristos şi la Adunare.

33. Însă şi voi, fiecare, aşa să-şi iubească soţia, ca pe sine însuşi; şi soţia să se teamă de soţ.