Epistola către Efeseni

Capitolul 4

Unitatea credinţei şi a credincioşilor

1. Vă îndemn deci eu, cel întemniţat în Domnul, să umblaţi* într-un chip vrednic de chemarea cu careSau „potrivit căreia“ aţi fost chemaţi,

2. cu* toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în dragoste,

3. străduindu-vă să păstraţi unitatea Duhului, în legătura păcii.

4. Este un* singur trup şi un* singur Duh, după cum aţi şi fost chemaţi la o singură speranţă a chemării voastre;

5. un* singur Domn, o* singură credinţă, un singur botez*;

6. un* singur Dumnezeu şi Tată al tuturor*, care este peste toţi şi prin toţi şi în noiUnele ms. „în voi toţi“; alte ms. „în toţi“ toţi.

7. Iar fiecăruia* dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.

8. De aceea El spune: „Suindu-Se* în înălţime, a* robit robia şi a dat daruri oamenilor“.

9. Iar* acest „S-a suit“, ce este decât că a şi coborâtUnele ms. ad. „întâi“ în părţile mai de jos ale pământului?

10. Cel care a coborât este Acelaşi care S-a* şi suit mai presus de toate cerurile, ca* să umple totul.

11. Şi El* a dat pe unii apostoli şi pe unii profeţi şi pe unii evanghelişti* şi pe unii păstori* şi învăţători*,

12. pentru* desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru* zidirea trupului* lui Hristos,

13. până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi* a cunoştinţei depline a Fiului lui Dumnezeu, la starea de om matur*, la măsura staturiiSau „vârstei“ plinătăţii lui Hristos;

14. ca să nu mai fim prunci*, bătuţi* de valuri şi purtaţi încoace şi încolo de oriceSau „acel“ vânt* de învăţătură prin înşelăciunea oamenilor, prin* viclenia lor în uneltirea rătăcirii;

15. ci, ţinândSau „spunând“* adevărul în dragoste, să creştem în toate până la Cel* care este Capul, Hristos;

16. din* care tot trupul, îmbinat împreună şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheieturăLit. „prin toate încheieturile“ de întărire, după lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, făcând creşterea trupului, spre zidirea sa în dragoste.

Haina morală a omului cel nou

17. Spun deci aceasta, şi mărturisesc în Domnul, ca să* nu mai umblaţi cum umblă naţiunileUnele ms. „restul naţiunilor“ în* deşertăciunea minţii lor,

18. fiind întunecaţi* în înţelegere, înstrăinaţi* de viaţa lui Dumnezeu prin neştiinţa care este în ei, prin împietrireaUnele ms. „orbirea“* inimii lor;

19. aceştia*, pierzând orice simţire, s-au* dedat la destrăbălare, ca să lucreze cu lăcomie orice necurăţie.

20. Dar voi nu L-aţi cunoscut astfel pe Hristos,

21. dacă*, în adevăr, L-aţi auzit şi aţi fost învăţaţi în El, după cum este adevăr în Isus:

22. că*, în ceea ce priveşte purtarea de mai înainte, v-aţi dezbrăcat de omul* vostru cel vechi, care se strică prin* poftele înşelătoare;

23. şi* sunteţi înnoiţi în duhul minţii voastre;

24. şi* v-aţi îmbrăcat în omul cel nou, care este creat* după Dumnezeu în dreptate şi în sfinţenia adevărului.

25. De aceea, lepădând minciunaFalsitatea, vorbiţi* adevărul fiecare cu aproapele său, pentru că suntem* mădulare unii altora.

26. Mâniaţi-vă* şi nu păcătuiţi; să nu apună soarele peste mânia voastră,

27. nici nu* daţi loc diavolului.

28. Cel care fura să nu mai fure, ci mai degrabă să se ostenească, lucrând* cu mâinile luiUnele ms. omit „lui“; alte ms. omit „cu mâinile lui“ ce este bine, ca să aibă să* împartă celui care are nevoie.

29. Nici un* cuvânt stricat să nu iasă din gura voastră, ci, dacă este vreunul* bun, pentru* zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud.

30. Şi* nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu care aţi fost pecetluiţi pentru ziua* răscumpărării.

31. Orice* amărăciune şi supărare şi mânie şi strigare şi defăimare* să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice răutate.

32. Şi fiţi* buni unii cu alţii, miloşi, iertându-văÎn sensul de a arăta har* unii pe alţii, după cum şi Dumnezeu v-aUnele ms. „ne-a“ iertatÎn sensul de a arăta har în Hristos.



Traducerea GBV 2001: Copyright © GBV România (www.gbv.ro)