1. Şi aceasta nu i-a plăcut deloc lui Iona şi s-a mâniat.

2. Şi s-a rugat Domnului şi a zis: „O, Doamne, nu era acesta cuvântul meu, când eram încă în ţara mea? De aceea am căutat să fug la Tarsis*, pentru că ştiam că eşti un Dumnezeu milos* şi îndurător, încet la mânie şi de o mare bunătate şi Te întorci de la rău.

3. Şi acum*, Doamne, Te rog, ia-mi viaţa, pentru că este mai bine pentru mine să mor* decât să trăiesc“.

4. Şi Domnul a zis: „Bine faci tu că te mânii?“

5. Şi Iona a ieşit din cetate şi s-a aşezat spre răsăritul cetăţii. Şi acolo şi-a făcut o colibă şi stătea la umbră în ea, până va vedea ce se va întâmpla cu cetatea.

6. Şi Domnul Dumnezeu a pregătit o plantăEbr. „chicaion“ şi a făcut-o să crească peste Iona, ca să-i fie ca umbră deasupra capului său, ca să-l scape de întristarea lui. Şi Iona s-a bucurat de acea plantă cu mare bucurie.

7. Dar Dumnezeu a pregătit un vierme la revărsatul zorilor în ziua următoare şi a lovit planta şi ea s-a uscat.

8. Şi a fost aşa: când a răsărit soarele, Dumnezeu a pregătit un vânt* arzător de răsărit; şi soarele a bătut* peste capul lui Iona şi el a leşinat; şi cerea pentru sine să moară şi zicea: „Mai bine este pentru mine să mor* decât să trăiesc!“

9. Şi Dumnezeu i-a zis lui Iona: „Bine faci tu că te mânii din cauza plantei?“ Şi el a zis: „Bine fac eu că mă mânii, până la moarte!“

10. Şi Domnul a zis: „Ţie ţi-a fost milă de planta pentru care n-ai muncit, nici n-ai făcut-o să crească; ea într-o noapte s-a născut şi într-o noapte a pierit.

11. Şi Eu nu trebuia să Mă îndur de Ninive, cetatea* cea mare, în care sunt mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni care nu ştiu* să deosebească dreapta lor de stânga lor, şi multe* vite?“