1. Şi Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui

2. şi a zis: „Am strigat* în strâmtorarea mea către Domnul şi El mi-a răspuns*; am strigat din pântecele Locuinţei morţilor şi Tu mi-ai auzit glasul.

3. Pentru că m-ai aruncat* în adânc, în inima mărilor, şi apele m-au înconjurat; toate valurile* Tale şi talazurile Tale au trecut peste mine.

4. Şi ziceam*: «Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi; totuşi, din nou voi privi spre templul* Tău cel sfânt».

5. Apele mi-au cuprins sufletulLit. „m-au împresurat până la suflet“*; adâncul m-a învăluit; papura s-a împletit în jurul capului meu.

6. Am coborât până la temeliile munţilor; zăvoarele pământului se închiseseră după mine pentru totdeauna. Dar Tu mi-ai ridicat viaţa* din groapă, Doamne, Dumnezeul meu!

7. Pe când mi se sfârşea sufletul în mine, mi-am amintit de Domnul şi rugăciunea* mea a ajunsLit. „a intrat“ la Tine, în templul Tău cel sfânt.

8. Cei care se uită la deşertăciuni* mincinoaseSau „idoli deşerţi“ îndepărtează îndurarea de la eiLit. „îşi părăsesc îndurarea“.

9. Dar eu Îţi voi jertfi* cu glas de mulţumire, voi împlini ce am promis. Salvarea* este de la Domnul“.

10. Şi Domnul a poruncit peştelui şi el l-a vărsat pe Iona pe uscat.