1. Nu* fiţi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind* că vom primi mai mare judecată.
2. Pentru că toţi greşim deseoriSau „în multe feluri“*. Dacă* cineva nu greşeşte în cuvânt, este* un om desăvârşit, capabil să-şi înfrâneze, de asemenea, tot trupul.
3. Iată*, punem frâiele în gurile cailor, ca să ni-i supunem, şi le cârmuimSau „Iar dacă punem… le cârmuim şi“ tot trupul.
4. Iată, şi corăbiile, care sunt aşa de mari şi sunt mânate de vânturi puternice, sunt conduse de o cârmă foarte mică, oriunde vrea cârmaciul.
5. Astfel şi limba* este un mădular mic şi se laudă cu lucruri* mari. Iată, un foc micSau „cât de mic“, ce pădure mare aprinde!
6. Şi limba* este un foc: lumea nedreptăţii; Unele ms. ad. „astfel“limba este aşezată printre mădularele noastre; ea întinează* tot trupul şi aprinde roata vieţiiCursul firii şi este aprinsă de gheenă.
7. Pentru că orice specie, şi de fiare şi de păsări, şi de reptile şi de vietăţi de mare, este îmblânzită şi a fost îmblânzită de om;
8. dar limba nici unul dintre oameni n-o poate îmblânzi; este un rău de nestăpânit, plină* de otravă aducătoare de moarte.
9. Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul şi TatălUnele ms. „Dumnezeu şi Tată“ şi cu ea îi blestemăm pe oameni, care* sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeaşi gură iese binecuvântare şi blestem. Fraţii mei, nu trebuie ca acestea să fie aşa.
11. Oare izvorul, din aceeaşi deschidere, ţâşneşte dulce şi amar?
12. Fraţii mei, poate un smochin să facă măsline sau o viţă, smochine? Nici apa sărată nu face apă dulceUnele ms. „Astfel, nici un izvor nu face apă sărată şi dulce“; alte ms. omit „Astfel“.