1. Iacov*, rob* al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Hristos, către cele* douăsprezece seminţii care* sunt în împrăştiereÎn diaspora: Salut!

2. Socotiţi* ca o mare bucurie, fraţii mei, când treceţi prinLit. „când cădeţi în“ felurite* ispiteSau „încercări“,

3. ştiind* că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare.

4. Dar răbdarea să-şi aibă lucrarea desăvârşită, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, nelipsindu-vă nimic.

5. Iar dacă* vreunul dintre voi este lipsit de înţelepciune, s-o* ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu dărnicie şi nu reproşează, şi i* se va da;

6. dar* să ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc. Pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, dus de vânt şi aruncat încoace şi încolo;

7. pentru că, să nu gândească omul acela că va primi ceva de la Domnul:

8. este un om* nehotărât în gândurile saleLit. „cu suflet împărţit“, nestatornic în toate căile lui.

9. Iar fratele dintr-o stare de jos să se laude în înălţarea lui,

10. şi bogatul în smerirea lui, pentru că* va trece ca floarea ierbii.

11. Pentru că a răsărit soarele cu arşiţa lui şi a uscat iarba şi floarea ei a căzut şi frumuseţea înfăţişării ei a pierit: aşa şi bogatul se va veşteji în căile lui.

12. Ferice* de omul care rabdă ispita, pentru că, după ce va fi încercatGăsit bun în urma încercării, va primi cununa* vieţii, pe care* a promis o DomnulUnele ms. „El“; alte ms. „Dumnezeu“ celor care-L iubesc.

13. Nimeni, fiind ispitit, să nu spună: „sunt ispitit de Dumnezeu“, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit de lucruri rele, şi El Însuşi nu ispiteşte pe nimeni.

14. Dar fiecare este ispitit, fiind atras şi ademenit de propria lui poftă;

15. apoi pofta*, după ce a zămislit, naşte păcat; iar păcatul, odată împlinit, aduce* moarte.

16. Nu vă rătăciţi, preaiubiţii mei fraţi!

17. Orice* ni se dă bun şi orice dar desăvârşit coboară de sus, de la Tatăl luminilor, la* care nu este schimbare sau umbră de mutare.

18. El*, potrivit voii Sale, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca* să fim ca cele dintâi roade* ale făpturilor Sale.

19. Aşa căUnele ms. „Ştiţi“; alte ms. „Să ştiţi“; alte ms. „Dar să ştiţi“, preaiubiţii mei fraţi, orice om să* fie grabnic la ascultare, încet* la vorbire, încet* la mânie;

20. pentru că mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu.

21. De aceea, lepădând* orice necurăţie şi revărsare de răutate, primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit, care* poate să vă mântuiască sufletele.

22. Fiţi dar împlinitori* ai Cuvântului şi nu numai ascultători, înşelându-vă pe voi înşivă.

23. Pentru că, dacă* cineva este ascultător al Cuvântului şi nu împlinitor, acesta seamănă cu un om care-şi priveşte faţa firească într o oglindă:

24. pentru că s-a privit pe sine şi a plecat şi a uitat îndată cum era.

25. Dar cine* şi-a adâncit privirea în legea* desăvârşită, aceea a libertăţii, şi a stăruit în ea, nefiindUnele ms. „acesta nefiind“ un ascultător uituc, ci un împlinitor cu fapta, acesta va fi* fericit în lucrareaSau „facerea“ lui.

26. Dacă cinevaUnele ms. ad. „între voi“ gândeşte că este religios şi nu şi înfrânează* limba, ci îşi amăgeşte inima, religia acestuia este deşartă.

27. Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu TatălLit. „Dumnezeu şi Tată“ este aceasta: a-i* cerceta pe orfani şi pe văduve în necazul lor, a* se păstra neîntinat de lume.