Cântarea Cântărilor

Capitolul 8

1. O! de ai fi fratele meu,

care a supt la ţîţele mamei mele!

Cînd te-aş întîlni în uliţă, te-aş săruta,

şi nimeni nu m-ar ţinea de rău.

2. Te-aş lua şi te-aş aduce la casa mamei mele;

ea m-ar învăţa

să-ţi dau să bei vin mirositor,

must din rodiile mele.

3. Mîna lui cea stîngă să fie supt capul meu,

şi dreapta lui să mă îmbrăţişeze! -

4. Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului,

nu stîrniţi, nu treziţi dragostea,

pînă nu vine ea. -

5. Cine este aceea, care se suie din pustie,

rezemată de iubitul ei şi zicînd:

„Te-am trezit supt măr;

acolo te-a născut mamă-ta,

acolo te-a născut şi te-a făcut ea.“ -

6. Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău;

căci dragostea este tare ca moartea,

şi gelozia este neînduplecată ca locuinţa morţilor;

jarul ei este jar de foc,

o flacără a Domnului.

7. Apele cele mari nu pot să stingă dragostea,

şi rîurile n-ar putea s-o înece;

de ar da omul toate averile din casa lui pentru dragoste,

tot n-ar avea de cît dispreţ.

8. Avem o soră micuţă,

care n-are încă ţîţe.

Ce vom face cu sora noastră

în ziua cînd îi vor veni peţitorii?

9. Dacă este zid,

vom zidi nişte zimţi de argint pe ea;

dar dacă este uşă,

o vom închide cu o scîndură de cedru. -

10. Eu sînt un zid, şi ţîţele mele sînt ca nişte turnuri;

în ochii lui am fost ca una care a găsit pace.

11. Solomon avea o vie la Baal-Hamon;

a închiriat-o unor păzitori;

şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei o mie de sicli de argint.

12. Via mea, care este a mea, o păstrez eu.

Ţine-ţi, Solomoane, cei o mie de sicli,

şi două sute fie celor ce păzesc rodul! -

13. Tu, care locuieşti în grădini,

nişte prieteni îşi pleacă urechea la glasul tău:

binevoieşte şi fă-mă să-l aud! -

14. Vino repede, iubitule,

ca o căprioară sau ca puiul de cerb

pe munţii plini de mirozne!