1. In capitolele 1 şi 2 litera ebraică iniţială a fiecărui verset urmează în ordine alfabeticăCum stă singuratică* cetatea cea plină de popor*! A ajuns ca* o văduvă, ea, care era măreaţă printre naţiuni! Cea care era prinţesăEbr. „sară“* printre provincii a ajuns să plătească tribut!

2. Plânge* amarnic noaptea şi lacrimile* ei sunt pe obrajii ei; din toţi iubiţii ei nu este nici unul* care s-o mângâie. Toţi prietenii ei s-au purtat cu necredincioşie* faţă de ea; i-au devenit vrăjmaşi.

3. Iuda s-a dus* în captivitate sub suferinţă şi muncă grea. El locuieşte* printre naţiuni, nu găseşte odihnă. Toţi urmăritorii lui l-au ajuns în mijlocul strâmtorărilor.

4. Drumurile Sionului sunt pline de jale, pentru că nu este nimeni* care să vină la adunarea de sărbătoare. Toate porţile lui sunt pustiite*; preoţii lui suspină, fecioarele* lui sunt întristate şi el însuşi este în amărăciune.

5. Potrivnicii* lui i-au devenit cap, vrăjmaşii lui prosperă, pentru că Domnul l-a întristat, din cauza mulţimii* fărădelegilor lui. Pruncii* lui s-au dus în captivitate înaintea potrivnicului.

6. Şi toată splendoarea* ei s-a dus de la fiica Sionului. Căpeteniile ei au ajuns ca cerbii care nu găsesc păşune şi au fugit fără* putere înaintea urmăritorului.

7. Ierusalimul, în zilele suferinţelor lui şi rătăcirilor lui îşi aminteşte de toate lucrurile lui plăcute care erau în zilele de demult. Când a căzut poporul lui în mâna vrăjmaşului şi nu era cine să-l ajute, l-au văzut vrăjmaşii, au râs de pieirea lui.

8. Ierusalimul a păcătuit* greuLit. „a păcătuit un păcat“. De aceea a ajuns ca un lucru necurat. Toţi câţi l-au onorat îl dispreţuiesc, pentru că i-au văzut goliciunea*, şi el însuşi suspină şi se întoarce cu spatele.

9. Necurăţia lui era în poalele lui. Nu şi-a adus aminte* de sfârşitul lui; şi s-a înjosit în chip uimitor; nu este cine* să-l mângâie: „Vezi, Doamne, mâhnirea mea, pentru că vrăjmaşul s-a înălţat!“

10. Vrăjmaşul* şi-a întins mâna peste toate lucrurile lui plăcute; pentru că el a văzut intrând* în locaşul său cel sfânt naţiunile despre care Tu poruncisei să nu intre* în adunarea Ta!

11. Tot poporul lui suspină, caută* pâine; şi-au dat lucrurile lor plăcute pentru hrană, ca să-şi învioreze sufletulSau „să revină la viaţă“. Vezi, Doamne şi ia aminte, pentru că am ajuns de dispreţuit.

12. ✡ Nu este nimic aceasta pentru voi toţi care treceţi pe cale? Priviţi şi vedeţi dacă este durere* ca durerea mea care a venit peste mine, cu care m-a întristat Domnul în ziua mâniei* Sale aprinse!

13. El a trimis din înălţime foc în oasele* mele şi le-a cuprins; a întins o cursă* picioarelor mele, m-a întors înapoi; mi-a dat pustiire şi boală toată ziua.

14. Jugul* nelegiurilor mele este legat de mâna Sa; s-au împletit împreună, s-au suit* pe grumazul meu; a făcut să se piardă puterea mea. Domnul m-a dat în mâinile lor, din care nu mă pot ridica.

15. Domnul a doborât pe toţi puternicii mei în mijlocul meu; a chemat asupra mea o adunareSau „o adunare solemnă“, ca să zdrobească pe tinerii mei. Domnul a călcat* în teasc pe fecioara, fiica lui Iuda.

16. Pentru aceste lucruri plâng; ochiul meu, ochiul* meu face să curgă apă; pentru că mângâietorul* care să-mi învioreze sufletul este departe de mine. Fiii mei sunt nemângâiaţi, pentru că vrăjmaşul a învins.

17. Sionul îşi întinde mâinile*; şi nu este cine să-l mângâie. Domnul a poruncit* despre Iacov ca vrăjmaşii lui să fie cei din jurul lui; Ierusalimul este printre ei ca un lucru necurat*.

18. ✡ Domnul este drept*, pentru că m-am răzvrătit* împotriva porunciiLit. „gurii“ Lui. Ascultaţi, vă rog, toate popoarele şi vedeţi durerea mea! Fecioarele mele şi tinerii mei s-au dus în captivitate.

19. Am chemat* pe iubiţii mei, ei m-au amăgit. Preoţii* mei şi bătrânii mei şi-au dat duhul în cetate pe când căutau hrană pentru ei ca să-şi învioreze sufletulSau „să revină la viaţă“*.

20. Vezi, Doamne, că sunt în strâmtorare; îmi ard măruntaiele*. Mi se întoarce inima în mine, pentru că am fost foarte răzvrătit: afară sabia mă lipseşte* de copii; în casă este numai moarte.

21. M-au auzit suspinând*; nu este cine să mă mângâie. Toţi vrăjmaşii mei au auzit de nenorocirea mea; se bucură* că Tu ai făcut-o. Tu vei face să vină ziua pe care ai anunţat-o şi ei vor ajunge ca mine.

22. Să vină înaintea* Ta toată răutatea lor şi fă-le cum mi-ai făcut mie pentru toate fărădelegile mele. Pentru că suspinele mele sunt multe şi inima îmi este descurajatăSau „bolnavă“*.