1. ✸ În acest capitol, pentru fiecare grup de trei versete, litera ebraică iniţială a fiecărui verset rămâne aceeaşi; şi tot capitolul urmează în ordine alfabeticăEu sunt omul care a văzut* suferinţa sub nuiaua mâniei Lui.

2. El m-a condus şi m-a făcut să umblu în întuneric*, şi nu în lumină;

3. cu adevărat, împotriva mea Şi-a tot întors mâna* toată ziua.

4. El a făcut să-mi îmbătrânească şi carnea* şi pielea; mi-a zdrobit* oasele.

5. El m-a luat cu asalt şi m-a înconjurat cu amărăciune* şi chin.

6. M-a pus să locuiesc în întunericLit. „în locuri întunecoase“*, ca pe cei morţi de demult.

7. M-a îngrădit* şi nu pot ieşi, mi-a îngreunat lanţurile.

8. Chiar şi când chem şi strig după ajutor, El îmi împiedică* rugăciunea.

9. Mi-a îngrădit căile cu pietre cioplite, mi-a strâmbat cărările.

10. El este pentru mine ca un urs* la pândă, ca un leu în locuri ascunse.

11. Mi-a abătut căile şi m-a sfâşiat*; m-a pustiit.

12. Şi-a încordat arcul şi m-a pus ca ţintă* săgeţii.

13. A înfipt săgeţileLit. „fiii“ tolbei* Lui în rărunchii mei.

14. Am ajuns o bătaie de joc* pentru tot poporul meu, şi cântecul* lor toată ziua.

15. M-a săturat* de amărăciuni, m-a adăpat cu pelin,

16. şi mi-a zdrobit dinţii cu pietre* din prund; m-a acoperit cu cenuşă.

17. Şi mi-ai alungat sufletul departe de pace; am uitat fericirea.

18. Şi am zis: «S-a dus* încredereaSau „puterea“ mea şi speranţa mea în Domnul!»

19. Adu-ţi aminte de necazul meu şi de rătăcirea mea, de pelin* şi amărăciune!

20. Sufletul meu îşi aminteşte mereu de ele şi este abătut înăuntrul meu.

21. De aceasta îmi amintesc în inima mea, de aceea am speranţă*:

22. este bunătateaLit. plural* Domnului că nu suntem nimiciţi de tot, pentru că îndurările* Lui nu se sfârşesc.

23. Ele sunt noi în fiecare* dimineaţă; mare este credincioşia Ta!

24. „Domnul este partea* mea“, zice sufletul meu; de aceea Îl voi aşteptaSau „voi spera în El“.

25. Domnul este bun pentru cei care Îl aşteaptă*, pentru sufletul care-L caută.

26. Este bine ca omul să aştepte*, şi aceasta în tăcere, mântuirea Domnului.

27. Este bine* pentru om să poarte un jug în tinereţea lui,

28. să stea* singur şi să tacă, pentru că El l-a pus asupra lui.

29. Să-şi pună gura* în ţărână; poate este vreo speranţă.

30. Să-şi dea obrazul* celui care îl loveşte, să se sature de batjocură.

31. Pentru că Domnul nu va respinge* pentru totdeauna;

32. iar dacă întristează, El va avea milă, după mulţimea îndurărilor Sale.

33. Pentru că El nu necăjeşte*, nici nu întristează cu plăcereLit. „din inima Lui“ pe fiii oamenilor.

34. Să zdrobească omul sub picioarele lui pe toţi cei încătuşaţi ai pământuluiSau „ai ţării“,

35. să abată dreptul unui om înaintea feţei Celui Preaînalt,

36. să nedreptăţească* pe un om în cauza lui – nu vede Domnul?

37. Cine este acela care zice ceva şi se împlineşte* fără ca să fi poruncit Domnul?

38. Nu ies din gura Celui Preaînalt nenorocirea şi* binele?

39. De ce să se plângă* un om care trăieşte, un om, pentru pedeapsa păcatelor luiSau „un om care trăieşte? De păcatele lui să se plângă omul“?

40. Să ne cercetăm căile noastre şi să le încercăm şi să ne întoarcem la Domnul.

41. Să ne înălţăm* inima cu mâinile spre Dumnezeu în ceruri:

42. Am păcătuit* şi ne-am răzvrătit; Tu n-ai iertat!

43. Te-ai învelit cu mânia şi ne-ai urmărit; ai omorât*, n-ai cruţat.

44. Te-ai învelit cu un nor, ca rugăciunea să nu străbată până la Tine.

45. Ne-ai făcut gunoi* şi lepădătură în mijlocul popoarelor.

46. Toţi vrăjmaşii noştri şi-au deschis* larg gura împotriva noastră.

47. Frica şi groapa au venit* peste noi, pustiirea* şi ruina.

48. Ochiul meu face să curgă* râuri de apă din cauza ruinei fiicei poporului meu.

49. Ochiul meu varsă lacrimi şi nu încetează*, n-are odihnă,

50. până când Domnul Se va uita şi va vedea din ceruri*.

51. Ochiul meu îmi mâhneşte sufletul din cauza tuturor fiicelor cetăţii mele.

52. Cei care sunt vrăjmaşii mei fără temei* m-au urmăritSau „Vrăjmaşii mei m-au urmărit fără temei“ aprig ca pe o pasăre.

53. Mi-au retezat viaţa în groapă* şi au aruncat o piatră* peste mine.

54. S-au vărsat ape* peste capul meu. Am zis: „Sunt nimicit*!“

55. Eu am chemat* Numele Tău, Doamne, din groapa cea adâncăLit. „groapa adâncurilor“.

56. Tu ai auzit* glasul meu; nu-Ţi ascunde urechea la suspinul meu, la strigătul meu!

57. Te-ai apropiat* în ziua când Te-am chemat. Ai zis: „Nu te teme!“

58. Doamne, Tu ai apărat* cauzaLit. „cauzele“ sufletului meu; mi-ai răscumpărat viaţa.

59. Doamne, Tu ai văzut nedreptatea care mi se face; judecă-mi* cauza!

60. Tu ai văzut toată răzbunarea lor, toate uneltirile* lor împotriva mea,

61. Tu ai auzit, Doamne, insulta lor, toate uneltirile lor împotriva mea,

62. buzele celor care se ridică împotriva mea şi murmurul lor împotriva mea, toată ziua.

63. Priveşte când se aşează* şi când se ridică ei; eu sunt cântecul lor!

64. Dă-le o răsplată*, Doamne, după fapta mâinilor lor.

65. Dă-le o inimă îndărătnică, blestemul Tău să fie asupra lor!

66. Urmăreşte-i cu mânie şi nimiceşte-i de sub cerurile* Domnului.