1. Vă scriu deja, preaiubiţilor, această a doua epistolă, în careAmândouă trezesc* înţelegerea voastră curată, aducându-vă aminte,
2. ca să vă amintiţi cuvintele vorbite mai înainte prin sfinţii profeţi şi* porunca Domnului şi Mântuitorului, prin apostolii voştriUnele ms. „prin noi, apostolii“;
3. cunoscând* întâi aceasta, că în zilele din urmăUnele ms. „la sfârşitul zilelor“ vor veni batjocoritori cu batjocurăUnele ms. omit „cu batjocură“, umblând* potrivit propriilor lor pofte
4. şi spunând: „Unde* este promisiunea venirii Lui? Pentru că, de când au adormit părinţii, toate rămân aşa cum erauSau „aşa“ de la începutul creaţiei“.
5. Pentru că ei îşi ascund prin propria lor voie aceasta: că, prin* Cuvântul lui Dumnezeu, erau ceruri din vechime, şi pământ, avându-şi existenţa* din apă şi înSau „prin“ apă,
6. prin care* lumea de atunci, înecată de apă, a pierit.
7. Dar cerurile şi pământul de acum sunt păstrate prin Cuvântul SăuUnele ms. „acelaşi Cuvânt“, pentru foc*, ţinute pentru o zi a judecăţii şi a pieirii oamenilor neevlavioşi.
8. Dar să nu vă fie ascuns acest lucru, preaiubiţilor, că, înaintea DomnuluiSau „cu Domnul“, o zi este ca o mie de ani şi* o mie de ani, ca o zi.
9. Domnul nu* întârzie în ce priveşte promisiunea, cum socotesc unii că este o întârziere, ci este îndelung-răbdător* faţă de voiUnele ms. „noi“, nevrând* ca vreunii să piară, ci* toţi să vină la pocăinţă.
10. Dar ziua Domnului va* veni ca un hoţUnele ms. ad. „noaptea“; în ea cerurile* vor trece cu vuiet mare şi elementeleAle naturii, arzând cu căldură, vor fi descompuse, şi pământul şi lucrările de peLit. „din“ el vor fi arse în întregime.