Pagina curentă: GBV 2001 » Noul Testament » 2 Petru 1
Epistola a doua a lui Petru
Capitolul 1
Salut introductiv
1. Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primitLit. „au dobândit prin sorţ“ o credinţă de* acelaşi preţ, împreună cu noi, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:
2. Har* vouă şi pace să vă fie înmulţite în cunoştinţaCunoştinţă deplină lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!
Virtuţi creştine
3. După cum puterea Sa divină ne-a dat toate cele privitoare la viaţă şi evlavie, prin* cunoştinţaCunoştinţă deplină Celui care* ne-a chemat prinUnele ms. ad. „propria“ glorie şi virtute,
4. prin* care ne-a datSau „ne-au fost date“ promisiunile cele mai mari şi preţioase, ca prin acestea să* vă faceţi părtaşi naturii divine, după ce aţi scăpatSau „aţi scăpat, fugind“* de stricăciunea care este în lume prin poftă.
5. Iar tocmai pentru aceasta, dându-vă toată silinţa, adăugaţi la credinţa voastră virtutea; iar la virtute, cunoştinţa*;
6. iar la cunoştinţă, înfrânarea; iar la înfrânare, răbdarea; iar la răbdare, evlavia;
7. iar la evlavie, dragostea frăţească; iar* la dragoste frăţească, iubirea:
8. pentru că acestea, existând şi prisosind în voi, vă fac să nu fiţi nici leneşi, nici* neroditori în ce priveşte deplina cunoştinţăCunoştinţă deplină a Domnului nostru Isus Hristos;
9. pentru că cel care nu are acesteaSau „cel cu care nu sunt acestea“ este* orb, cu vederea scurtă, şi a uitat curăţirea* de vechile lui păcate.
10. De aceea, cu atât mai mult, fraţilor, străduiţi-vă să* întăriţi chemarea voastră şi alegerea voastră, pentru că, făcând acestea, nu veţi* cădea niciodată;
11. pentru că astfel vi se va da din belşug intrarea în Împărăţia eternă a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Profeţie despre Isus
12. De aceea, mă voi* străduiUnele ms. „nu voi neglija“; sau „mă voi îngriji“ să vă amintesc întotdeauna aceste lucruri, deşi* le ştiţi şi sunteţi întăriţi în adevărul pe care îl aveţi.
13. Dar socotesc drept, cât* timp sunt în acest cort, să vă trezesc prin aducere-aminte,
14. ştiind* că dezbrăcarea de cortul meu este grabnică, după cum* mi-a arătat şi Domnul nostru Isus Hristos;
15. dar mă voi strădui ca şi după plecarea mea să puteţi oricând să vă aduceţi aminte de aceste lucruri.
16. Pentru că v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos nu urmând basme* iscusit alcătuite, ci fiind* martori oculari ai măreţiei Sale.
17. Pentru că El* a primit de la Dumnezeu Tatăl onoare şi glorie, când un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunată: „Acesta este Fiul Meu PreaiubitLit. „Fiul Meu cel Preaiubit“, în care Eu Îmi găsesc plăcerea“;
18. şi noi am auzit acest glas rostitSau „adus“ din cer, fiind împreună cu El pe muntele* cel sfânt.
19. Şi noi avem mai tare cuvântul profetic, la care bine faceţi că luaţi aminte (ca la o* lumină strălucind într-un loc întunecos), până se va ivi ziua şi va răsări steauaLuceafărul (planeta Venus)* de dimineaţă în inimile voastre,
20. ştiind întâi aceasta, că nici* o profeţie a Scripturii nu se interpretează singură,
21. pentru că* profeţia n-a fost niciodată adusă prin voinţa omului; ci* oameni sfinţi ai lui DumnezeuUnele ms. „oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu“; alte ms. „oameni sfinţi de la Dumnezeu“ sau „oameni sfinţi au vorbit de la Dumnezeu“; alte ms. „oameni de la Dumnezeu“ au vorbit sub puterea DuhuluiLit. „purtaţi de Duh“ Sfânt.