1. Samson a plecat la Gaza; acolo a văzut o curvă, şi a intrat la ea.

2. S-a spus oamenilor din Gaza: „Samson a venit aici“. Şi l-au înconjurat, şi au pîndit toată noaptea la poarta cetăţii. Au stat liniştiţi toată noaptea, şi au zis: „Cînd se va lumina de ziuă, îl vom omorî“.

3. Samson a rămas culcat pînă la miezul nopţii. Pela miezul nopţii, s-a sculat, şi a apucat porţile cetăţii cu amîndoi stîlpii, le-a scos împreună cu zăvorul, le-a pus pe umeri, şi le-a dus pe vîrful muntelui din faţa Hebronului.

4. După aceea, a iubit pe o femeie în valea Sorec. Ea se numea Dalila.

5. Domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, şi i-au zis: „Înduplecă-l, şi află de unde-i vine puterea lui cea mare şi cum am putea să-l biruim, ca să-l legăm şi să-l slăbim, şi-ţi vom da fiecare cîte o mie o sută de sicli de argint.

6. Dalila a zis lui Samson: „Spune-mi, te rog, de unde-ţi vine puterea ta cea mare, şi cu ce ar trebui să fii legat ca să fii biruit“.

7. Samson i-a zis: „Dacă aş fi legat cu şapte funii noi, cari să nu fie uscate încă, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om“.

8. Domnitorii Filistenilor au adus Dalilei şapte funii noi, neuscate încă“.

Şi ea l-a legat cu funiile acestea.

9. Iar nişte oameni stăteau la pîndă la ea, într-o odaie. Ea i-a zis: „Filistenii sînt asupra ta Samson“! Şi el a rupt funiile, cum se rupe o aţă de cîlţi cînd se atinge de foc. Şi astfel n-au ştiut de unde-i venea puterea.

10. Dalila a zis lui Samson: „Vezi, ţi-ai bătut joc de mine, mi-ai spus minciuni. Acum, te rog, arată-mi cu ce trebuie să fii legat“.

11. El i-a zis: „Dacă aş fi legat cu funii noi, cari să nu fi fost întrebuinţate niciodată, aş slăbi şi aş fi ca orice alt om“.

12. Dalila a luat nişte funii noi, şi l-a legat cu ele. Apoi i-a zis: „Filistenii sînt asupra ta, Samson!“ Iar nişte oameni stăteau la pîndă într-o odaie. Şi el a rupt funiile de la braţe ca pe o aţă.

13. Dalila a zis lui Samson: „Pînă acum ţi-ai bătut joc de mine, şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi cu ce trebuie să fii legat“. El i-a zis: „N-ai decît să împleteşti cele şapte şuviţe de păr din capul meu în urzeala ţăsăturii“.

14. Şi ea le-a pironit cu un cui de lemn în pămînt. Apoi i-a zis: „Filistenii sînt asupra ta, Samson!“ Şi el s-a trezit din somn, şi a smuls cuiul de lemn din pămînt cu urzeală cu tot.

15. Ea i-a zis: „Cum poţi spune: «Te iubesc!» cînd inima ta nu este cu mine? Iată că de trei ori ţi-ai bătut joc de mine, şi nu mi-ai spus de unde-ţi vine puterea ta cea mare.“

16. Fiindcă ea îl necăjea şi-l chinuia în fiecare zi cu stăruinţele ei, sufletul i s-a umplut de o nelinişte de moarte,

17. şi-a deschis toată inima faţă de ea, şi i-a zis: „Briciul n-a trecut peste capul meu, pentrucă sînt închinat Domnului din pîntecele maicii mele. Dacă aş fi ras, puterea m-ar părăsi, aş slăbi, şi aş fi ca orice alt om“.

18. Dalila, văzînd că îşi deschisese toată inima faţă de ea, a trimes să cheme pe domnitorii Filistenilor, şi a pus să le spună: „Suiţi-vă de data aceasta, căci mi-a deschis toată inima lui“. Şi domnitorii Filistenilor s-au suit la ea, şi au adus argintul în mîni.

19. Ea l-a adormit pe genunchii ei. Şi chemînd un om, a ras cele şapte suviţe de pe capul lui Samson, şi a început astfel să-l slăbească. El şi-a pierdut puterea.

20. Atunci ea a zis: „Filistenii sînt asupra ta, Samson!“ Şi el s-a trezit din somn, şi a zis: „Voi face ca şi mai înainte, şi mă voi scutura“. Nu ştia că Domnul Se depărtase de el.

21. Filistenii l-au apucat, şi i-au scos ochii; l-au pogorît la Gaza, şi l-au legat cu nişte lanţuri de aramă. El învîrtea la rîşniţă în temniţă.

22. Dar părul capului lui a început iarăş să crească, dupăce fusese ras.

23. Şi domnitorii Filistenilor s-au strîns ca să aducă o mare jertfă dumnezeului lor Dagon, şi ca să se veselească. Ei ziceau: „Dumnezeul nostru a dat în mînile noastre pe Samson, vrăjmaşul nostru.“

24. Şi cînd l-a văzut poporul, au lăudat pe dumnezeul lor, zicînd: „Dumnezeul nostru a dat în mînile noastre pe vrăjmaşul nostru, pe acela care ne pustiia ţara, şi ne înmulţea morţii.“

25. În bucuria inimii lor, au zis: „Chemaţi pe Samson, ca să ne desfăteze!“ Au scos pe Samson din temniţă, şi el a jucat înaintea lor. L-au aşezat între stîlpi.

26. Şi Samson a zis tînărului care-l ţinea de mînă: „Lasă-mă, ca să mă pot atinge de stîlpii pe cari se reazimă casa, şi să mă razim de ei.“

27. Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii Filistenilor erau acolo, şi pe acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, cari priveau la Samson, cum juca.

28. Atunci Samson a strigat către Domnul, şi a zis: „Doamne, Dumnezeule! Adu-ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să-mi răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei!“

29. Şi Samson a îmbrăţişat amîndoi stîlpii dela mijloc pe cari se sprijinea casa, şi s-a rezemat de ei; unul era la dreapta lui, şi altul la stînga.

30. Samson a zis: „Să mor împreună cu Filistenii!“ S-a plecat cu toată puterea, şi casa a căzut peste domnitori şi peste tot poporul care era acolo. Cei pe cari i-a prăpădit la moartea lui au fost mai mulţi decît cei pe cari-i omorîse în timpul vieţii.

31. Fraţii lui şi toată casa tatălui său s-au pogorît, şi l-au luat. Cînd s-au suit înapoi, l-au îngropat între Ţorea şi Eştaol, în mormîntul tatălui său Manoah. El fusese judecător în Israel douăzeci de ani.